Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

10 defini╚Ťii pentru demonizat

demoniza vt [At: BARCIANU / Pzi: ~z├ęz / E: demon + -iza] 1-5 (├Ädt) A personifica ├«ntr-un demon (1-5).
DEMONIZ├ü, demonizez, vb. I. Tranz. A da caracter demonic; a atrage de partea diavolului, a r─âului. ÔÇô Demon + suf. -iza.
*demonizá (a ~) vb., ind. prez. 3 demonizeáză
demoniz├í vb., ind. prez.1 sg. demoniz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. demonize├íz─â
DEMONIZÁ vb. I. tr. (Rar) A da caracter demonic. [< demon + -iza].
DEMONIZÁ vb. tr. a da caracter demonic. (< demon + -iza)
demoniz├á v. a personifica ├«ntrÔÇÖun demon: poporul, demonizeaz─â febra.
*demoniz├ęz v. tr. (vgr. daimonizo). Personific ├«n forma unu─ş demon: poporu demonizeaz─â holera supt forma une─ş babe.
demoniz├í vb. I A atrage de partea diavolului, a r─âului ÔŚŐ ÔÇ×Inteligen╚Ťa a fost mai cur├ónd exclus─â pentru c─â nu putea fi demonizat─â.ÔÇŁ R.lit. 36/93 p. 3 (din demon + -iza)
demoniz├ít, -─â, demoniza╚Ťi, -te adj. St─âp├ónit, posedat de demoni. ÔÇô Din fr. d├ęmonis├ę.

Demonizat dex online | sinonim

Demonizat definitie

Intrare: demoniza
demoniza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: demonizat
demonizat