demonísm sn [At: NEGULICI / Pl: ~e / E: fr démonisme] 1-5 Credință în demoni (1-5). 6-10 Faptă sau influență a unui demon (1-5) Si: demonie (1-5). 11 (Fig) Atitudine diabolică Si: demonie (6).

DEMONÍSM s. n. Credință în demoni; demonie. ♦ Atitudine diabolică. – Din fr. démonisme.

DEMONÍSM s. n. Credință în demoni; demonie. ♦ Atitudine diabolică. – Din fr. démonisme.

demonísm s. n.

demonísm s. n.

DEMONÍSM s. v. satanism.

DEMONÍSM s.n. (Liv.) Credință în demoni; demonie. ♦ Atitudine, răzvrătire demonică. ♦ Atitudine romantică de afirmare a eului (opus lumii întregi, orânduirii prestabilite) care, blazat și superior, reflexiv la exces, evadează în cunoaștere, socotindu-se asemenea demiurgului. [< fr. démonisme].

DEMONÍSM s. n. 1. credință în demoni. 2. atitudine, răzvrătire demonică; satanism (2). (< fr. démonisme)

DEMONÍSM n. 1) Credință în demoni. 2) fig. Atitudine de demon. /<fr. démonisme