demolare definitie

2 intrări

19 definiții pentru demolare

demola vt [At: ȘINCAI, HR. II, 189/32 / V: (îvr) ~lí / Pzi: ~léz / E: fr démolir] 1 A dărâma o construcție sau un element de construcție (desfacând piesă cu piesă), în vederea amplasării unei construcții noi, unei amenajări de utilitate publică etc. 2 (Fig) A distruge (1).
demolare sf [At: CONTEMP., S. II, 1975, nr. 1494, 9/4 / V: (înv) ~lire~, ~ațiune / Pl: ~lări / E: demola] 1 Dărâmare a unei construcții sau a unui element de construcție (desfăcând piesă cu piesă), în vederea amplasării unei construcții noi, unei amenajări de utilitate publică etc. Si: demolat1 (1), (înv) demolițiune (1). 2 (Fig) Distrugere.
DEMOLÁ, demolez, vb. I. Tranz. A dărâma o construcție sau un element de construcție (desfăcând piesă cu piesă). – Din fr. démolir.
DEMOLÁRE, demolări, s. f. Acțiunea de a demola și rezultatul ei; dărâmare, demolițiune. – V. demola.
DEMOLÁ, demolez, vb. I. Tranz. A dărâma o construcție sau un element de construcție (desfăcând piesă cu piesă). – Din fr. démolir.
DEMOLÁRE, demolări, s. f. Acțiunea de a demola și rezultatul ei; dărâmare, demolițiune. – V. demola.
demolá (a ~) vb., ind. prez. 3 demoleáză
demoláre s. f., g.-d. art. demolắrii; pl. demolắri
demolá vb., ind. prez. 1 sg. demoléz, 3 sg. și pl. demoleáză
demoláre s. f., g.-d. art. demolării; pl. demolări
DEMOLÁ vb. a dărâma. (A ~ un bloc de locuințe.)
DEMOLÁRE s. dărâmare. (~ a unei biserici.)
A demola ≠ a clădi, a construi, a dura, a zidi, a edifica
Demolare ≠ construire, zidire
DEMOLÁ vb. I. tr. A desface, a dărâma (o construcție, o zidărie). ♦ A retrage o navă din exploatare și a o desface pentru valorificarea materialelor. ♦ (Fig.) A distruge; a dărâma. [Cf. fr. démolir, lat. demoliri].
DEMOLÁRE s.f. Acțiunea de a demola și rezultatul ei; dărâmare, demolițiune. [< demola].
DEMOLÁ vb. tr. 1. a desface, a dărâma (o construcție, o zidărie). ◊ a retrage o navă din exploatare și a o desface pentru valorificarea materialelor. 2. (fig.) a distruge în întregime. (< fr. démolir, lat. demoliri)
A DEMOLÁ ~éz tranz. (construcții) A dărâma, desfăcând piesă cu piesă (în scopul amplasării unei construcții noi sau al realizării unei amenajări). /<fr. démolir
demola, demolez v. t. 1. a compromite (pe cineva); a distruge (pe cineva) din punct de vedere profesional sau social. 2. a năuci adversarul cu lovituri.

demolare dex

Intrare: demola
demola verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: demolare
demolare substantiv feminin