demodulație sf [At: LTR2 / Pl: ~ii / E: fr démodulation, ger Demodulation] Proces de obținere a semnalului modulator dintr-o oscilație modulată Si: demodulare.

DEMODULÁȚIE, demodulații, s. f. Separare a oscilației de frecvență joasă de unda purtătoare de înaltă frecvență. – Din germ. Demodulation, fr. démodulation.

DEMODULÁȚIE, demodulații, s. f. Separare a oscilației de frecvență joasă de unda purtătoare de înaltă frecvență. – Din germ. Demodulation, fr. démodulation.

demoduláție (-ți-e) s. f., art. demoduláția (-ți-a), g.-d. art. demoduláției; pl. demoduláții, art. demoduláțiile (-ți-i-)

demoduláție s. f. → modulație

DEMODULÁȚIE s.f. Separarea oscilației de frecvență joasă (audio frecvență) de unde purtătoare de înaltă frecvență; demodulare. [Cf. fr. démodulation, germ. Demodulation].

DEMODULÁȚIE s. f. (radio, inform.) operație inversă modulației; separare a oscilației de joasă frecvență de unda purtătoare de înaltă frecvență. (< germ. Demodulation, fr. démodulation)