demoda definitie

12 definiții pentru demoda

demodá vr [At: RESMERIȚĂ, D. / Pzi: ~déz / E: fr démoder] 1 (D. îmbrăcăminte, construcții, mobilier etc.) A înceta să mai fie la modă. 2 A se învechi. 3 A ieși din uz.
DEMODÁ, demodez, vb. I. Refl. A înceta să mai fie la modă. – Din fr. démoder.
DEMODÁ, demodez, vb. I. Refl. A înceta să mai fie la modă. – Din fr. démoder.
DEMODÁ, demodez, vb. I. Refl. A înceta de a fi la modă, a ieși din modă; a se învechi, a se perima. Soarta pălăriilor, a rochiilor... de «ultima modă», care se demodează într-un deceniu și stîrnesc ilaritatea cînd le-ai scos din muzeul de grotești vechituri. V. ROM. februarie 1952, 44.
!demodá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se demodeáză
demodá vb., ind. prez. 1 sg. demodéz, 3 sg. și pl. demodeáză
DEMODÁ vb. v. învechi.
DEMODÁ vb. I. refl. A nu mai corespunde modei; a se învechi, a se perima. [< fr. démoder].
DEMODÁ vb. refl. a nu mai corespunde modei. ◊ (despre idei, concepții, teorii) a înceta să mai fie actual; a se perima. (< fr. démoder)
A SE DEMODÁ mă ~éz intranz. A înceta să corespundă modei; a iesi din modă; a se învechi. /<fr. démoder
*demodéz v. tr. (fr. démoder, d. mode, modă). Scot din modă. V refl. Ies din modă: ișlicu s’a demodat.
DEMODA vb. a se învechi, a se perima. (Aceste practici s-au ~.)

demoda dex

Intrare: demoda
demoda verb grupa I conjugarea a II-a