demobilizator definitie

12 definiții pentru demobilizator

demobilizator, ~oare a [At: SCÎNTEIA, 1953, nr. 2669 / Pl: ~i, ~oáre / E: demobiliza + -tor] 1 Care lasă la vatră trupele. 2 Care trece o armată în stare de pace. 3-4 Care slăbește forța combativă și tenacitatea cuiva. 5 Descurajant.
DEMOBILIZATÓR, -OÁRE, demobilizatori, -oare, adj. Care demobilizează (2); descurajant. – Demobiliza + suf. -tor.
DEMOBILIZATÓR, -OÁRE, demobilizatori, -oare, adj. Care demobilizează (2); descurajant. – Demobiliza + suf. -tor.
DEMOBILIZATÓR, -OÁRE, demobilizatori, -oare, adj. Care slăbește forța combativă, vigilența, tenacitatea cuiva (în îndeplinirea unei sarcini sau a unui scop); descurajator. Tendința de a lăsa ca lucrurile să meargă de la sine este demobilizatoare și oportunistă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2669.
demobilizatór adj. m., pl. demobilizatóri; f. sg. și pl. demobilizatoáre
demobilizatór adj. → mobilizator
DEMOBILIZATÓR adj. v. demoralizant, demoralizator, deprimant, descurajant, descurajator.
Demobilizator ≠ mobilizator
DEMOBILIZATÓR, -OÁRE adj. Care demobilizează (2); descurajant. [< demobiliza + -tor].
DEMOBILIZATÓR, -OÁRE adj. care demobilizează (2); descurajant. (< fr. démobilisateur)
DEMOBILIZATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care demobilizează; în stare să demobilizeze. Acțiune ~oare. /a demobiliza + suf. ~tor
demobilizator adj. v. DEMORALIZANT. DEMORALIZATOR. DEPRIMANT. DESCURAJANT. DESCURAJATOR.

demobilizator dex

Intrare: demobilizator
demobilizator adjectiv