demobilizat definitie

2 intrări

22 definiții pentru demobilizat

demobiliza vt [At: ALEXI, W. / V: dezm~ / Pzi: ~zéz / E: fr démobiliser] 1 (Mil; c.i. trupe) A lăsa la vatră trupele mobilizate. 2 (Mil; c.i. armata) A trece la starea de pace. 3 (Fig) A face să slăbească forța combativă, tenacitatea cuiva. 4 (Fig) A descuraja.
demobilizát1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: demobiliza] 1-3 Demobilizare (1-3). 4 Descurajare.
demobilizát2, ~ă a [At: C. PETRESCU, Î. II, 126 / Pl: ~ați, ~e / E: demobiliza] 1 (D. trupe mobilizate) Lăsat la vatră. 2 Trecut în stare de pace. 3 (Fig) Cu forța combativă slăbită. 4 Lipsit de tenacitate. 5 Descurajat2.
DEMOBILIZÁ, demobilizez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa la vatră trupele mobilizate, a trece armata la starea de pace. 2. Fig. A face să slăbească forța combativă, vigoarea, tenacitatea cuiva; a descuraja. – Din fr. démobiliser.
DEMOBILIZÁT, -Ă, demobilizați, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Lăsat la vatră. 2. Fig. Cu puterea de luptă slăbită, lipsit de energie. – V. demobiliza.
DEMOBILIZÁ, demobilizez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa la vatră trupele mobilizate, a trece armata la starea de pace. 2. Fig. A face să slăbească forța combativă, vigoarea, tenacitatea cuiva; a descuraja. – Din fr. démobiliser.
DEMOBILIZÁT, -Ă, demobilizați, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Lăsat la vatră. 2. Fig. Cu puterea de luptă slăbită, lipsit de energie. – V. demobiliza.
DEMOBILIZÁ, demobilizez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa la vatră elementele armatei mobilizate, a trece (armata) pe picior de pace. Trenurile descărcau de două zile... delegați din provincie. Țărani în porturi simple și albe; foști ofițeri, demobilizați; invalizi sprijiniți în cîrji. C. PETRESCU, Î. II 126. 2. Fig. A face să slăbească forța combativă, vigilența, tenacitatea cuiva (în îndeplinirea unei sarcini sau în urmărirea unui scop). Proclamarea acestor principii constituia o manevră a burgheziei romîne pentru a demobiliza masele de la revoluție. IST. R.P.R. 509.
DEMOBILIZÁT, -Ă, demobilizați, -te, adj. (Despre persoane) Cu putere de luptă slăbită, lipsit de forță, de energie.
demobilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 demobilizeáză
demobilizá vb., ind. prez. 1 sg. demobilizéz, 3 sg. și pl. demobilizeáză; ger. demobilizând
DEMOBILIZÁ vb. v. demoraliza, deprima, descuraja.
DEMOBILIZÁT adj. v. demoralizat, deprimat, descurajat.
A (se) demobiliza ≠ a (se) mobiliza
Demobilizat ≠ mobilizat
DEMOBILIZÁ vb. I. tr. 1. A lăsa la vatră oamenii mobilizați; a trece armata pe picior de pace. 2. (Fig.) A face să slăbească combativitatea, tenacitatea, vigilența cuiva. [< fr. démobiliser].
DEMOBILIZÁ vb. tr. 1. a trece forțele armate de la starea de mobilizare la cea de pace. 2. (fig.) a face să slăbească combativitatea, perseverența cuiva; a descuraja. (< fr. démobiliser)
A DEMOBILIZÁ ~éz tranz. 1) (persoane mobilizate) A lăsa la vatră; a elibera din efectivul activ al armatei; a desconcentra. 2) A face să se demobilizeze. /<fr. démobiliser
A SE DEMOBILIZÁ mă ~éz intranz. 1) (despre militari) A se retrage din armată. 2) fig. (despre persoane) A slăbi forța, combativitatea, vigilența sau tenacitatea în realizarea unui scop. /<fr. démobiliser
DEMOBILIZÁT ~ți m. rar Persoană întoarsă la vatră după terminarea serviciului militar. /v. a demobiliza
demobiliza vb. v. DEMORALIZA. DEPRIMA. DESCURAJA.
demobilizat adj. v. DEMORALIZAT. DEPRIMAT. DESCURAJAT.

demobilizat dex

Intrare: demobiliza
demobiliza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: demobilizat
demobilizat adjectiv