Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

22 defini╚Ťii pentru demobilizat

demobiliza vt [At: ALEXI, W. / V: dezm~ / Pzi: ~z├ęz / E: fr d├ęmobiliser] 1 (Mil; c.i. trupe) A l─âsa la vatr─â trupele mobilizate. 2 (Mil; c.i. armata) A trece la starea de pace. 3 (Fig) A face s─â sl─âbeasc─â for╚Ťa combativ─â, tenacitatea cuiva. 4 (Fig) A descuraja.
demobilizát1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: demobiliza] 1-3 Demobilizare (1-3). 4 Descurajare.
demobiliz├ít2, ~─â a [At: C. PETRESCU, ├Ä. II, 126 / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: demobiliza] 1 (D. trupe mobilizate) L─âsat la vatr─â. 2 Trecut ├«n stare de pace. 3 (Fig) Cu for╚Ťa combativ─â sl─âbit─â. 4 Lipsit de tenacitate. 5 Descurajat2.
DEMOBILIZ├ü, demobilizez, vb. I. Tranz. 1. A l─âsa la vatr─â trupele mobilizate, a trece armata la starea de pace. 2. Fig. A face s─â sl─âbeasc─â for╚Ťa combativ─â, vigoarea, tenacitatea cuiva; a descuraja. ÔÇô Din fr. d├ęmobiliser.
DEMOBILIZ├üT, -─é, demobiliza╚Ťi, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) L─âsat la vatr─â. 2. Fig. Cu puterea de lupt─â sl─âbit─â, lipsit de energie. ÔÇô V. demobiliza.
DEMOBILIZ├ü, demobilizez, vb. I. Tranz. 1. A l─âsa la vatr─â trupele mobilizate, a trece armata la starea de pace. 2. Fig. A face s─â sl─âbeasc─â for╚Ťa combativ─â, vigoarea, tenacitatea cuiva; a descuraja. ÔÇô Din fr. d├ęmobiliser.
DEMOBILIZ├üT, -─é, demobiliza╚Ťi, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) L─âsat la vatr─â. 2. Fig. Cu puterea de lupt─â sl─âbit─â, lipsit de energie. ÔÇô V. demobiliza.
DEMOBILIZ├ü, demobilizez, vb. I. Tranz. 1. A l─âsa la vatr─â elementele armatei mobilizate, a trece (armata) pe picior de pace. Trenurile desc─ârcau de dou─â zile... delega╚Ťi din provincie. ╚Ü─ârani ├«n porturi simple ╚Öi albe; fo╚Öti ofi╚Ťeri, demobiliza╚Ťi; invalizi sprijini╚Ťi ├«n c├«rji. C. PETRESCU, ├Ä. II 126. 2. Fig. A face s─â sl─âbeasc─â for╚Ťa combativ─â, vigilen╚Ťa, tenacitatea cuiva (├«n ├«ndeplinirea unei sarcini sau ├«n urm─ârirea unui scop). Proclamarea acestor principii constituia o manevr─â a burgheziei rom├«ne pentru a demobiliza masele de la revolu╚Ťie. IST. R.P.R. 509.
DEMOBILIZ├üT, -─é, demobiliza╚Ťi, -te, adj. (Despre persoane) Cu putere de lupt─â sl─âbit─â, lipsit de for╚Ť─â, de energie.
demobilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 demobilizeáză
demobiliz├í vb., ind. prez. 1 sg. demobiliz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. demobilize├íz─â; ger. demobiliz├ónd
DEMOBILIZÁ vb. v. demoraliza, deprima, descuraja.
DEMOBILIZÁT adj. v. demoralizat, deprimat, descurajat.
A (se) demobiliza Ôëá a (se) mobiliza
Demobilizat Ôëá mobilizat
DEMOBILIZ├ü vb. I. tr. 1. A l─âsa la vatr─â oamenii mobiliza╚Ťi; a trece armata pe picior de pace. 2. (Fig.) A face s─â sl─âbeasc─â combativitatea, tenacitatea, vigilen╚Ťa cuiva. [< fr. d├ęmobiliser].
DEMOBILIZ├ü vb. tr. 1. a trece for╚Ťele armate de la starea de mobilizare la cea de pace. 2. (fig.) a face s─â sl─âbeasc─â combativitatea, perseveren╚Ťa cuiva; a descuraja. (< fr. d├ęmobiliser)
A DEMOBILIZ├ü ~├ęz tranz. 1) (persoane mobilizate) A l─âsa la vatr─â; a elibera din efectivul activ al armatei; a desconcentra. 2) A face s─â se demobilizeze. /<fr. d├ęmobiliser
A SE DEMOBILIZ├ü m─â ~├ęz intranz. 1) (despre militari) A se retrage din armat─â. 2) fig. (despre persoane) A sl─âbi for╚Ťa, combativitatea, vigilen╚Ťa sau tenacitatea ├«n realizarea unui scop. /<fr. d├ęmobiliser
DEMOBILIZ├üT ~╚Ťi m. rar Persoan─â ├«ntoars─â la vatr─â dup─â terminarea serviciului militar. /v. a demobiliza
demobiliza vb. v. DEMORALIZA. DEPRIMA. DESCURAJA.
demobilizat adj. v. DEMORALIZAT. DEPRIMAT. DESCURAJAT.

Demobilizat dex online | sinonim

Demobilizat definitie

Intrare: demobiliza
demobiliza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: demobilizat
demobilizat adjectiv