Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru demnitate

demnit├íte sf [At: ╚ÜICHINDEAL, A. M. 54/25 / V: (├«nv) dign~ / Pl: ~tß║»╚Ťi / E: lat dignitas, -atis cf demn] 1 Calitate de a fi demn (3-8). 2 Atitudine demn─â (3-8). 3 Gravitate. 4 M─âre╚Ťie. 5 Func╚Ťie sau ├«ns─ârcinare ├«nalt─â ├«n stat Si: rang.
DEMNIT├üTE, (2) demnit─â╚Ťi, s. f. 1. Calitatea de a fi demn, atitudine demn─â (2); autoritate moral─â, prestigiu. ÔÖŽ Gravitate, m─âre╚Ťie. 2. Func╚Ťie sau ├«ns─ârcinare ├«nalt─â ├«n stat; rang. ÔÇô Din lat. dignitas, -atis (dup─â demn).
DEMNIT├üTE, (2) demnit─â╚Ťi, s. f. 1. Calitatea de a fi demn, atitudine demn─â (2); autoritate moral─â, prestigiu. ÔÖŽ Gravitate, m─âre╚Ťie. 2. (Mai ales la pl.) Func╚Ťie sau ├«ns─ârcinare ├«nalt─â ├«n stat; rang. ÔÇô Din lat. dignitas, -atis (dup─â demn).
DEMNIT├üTE, (2) demnit─â╚Ťi, s. f. 1. Calitatea de a fi demn, atitudine demn─â (2); prestigiu, autoritate moral─â. E la mijloc ├«ns─â altceva, peste care d-ta ai trecut cu demnitate. GALACTION, O. I 658. Ioana ├«l prive╚Öte surprins─â, aproape indignat─â, dar r─âm├«ne ├«n tonul ei obicinuit, de demnitate rece. CAMIL PETRESCU, T. I 98. El descoperi fiec─ârui individ legea libert─â╚Ťii, a demnit─â╚Ťii. B─éLCESCU, O. II 9. ÔÖŽ Gravitate, m─âre╚Ťie. Vigoare ├«n loc de gra╚Ťie, demnitate ├«n loc de frumuse╚Ťe, strict─â exactitate la reproducerea naturii omene╚Öti ├«n loc de forme estetice ideale, iat─â calit─â╚Ťile ce caracteriz─â stilul sculpturii din timpul lui Traian. ODOBESCU, S. III 75. 2. (Azi rar) Func╚Ťie sau ├«ns─ârcinare ├«nalt─â ├«n stat; rang.
demnit├íte s. f., g.-d. art. demnitß║»╚Ťii; pl. demnitß║»╚Ťi
demnit├íte s. f., g.-d. art. demnit─â╚Ťii; pl. demnit─â╚Ťi
DEMNIT├üTE s. 1. pozi╚Ťie, rang, treapt─â, (├«nv.) cin, dreg─âtorie, ifos, or├ónduial─â, ╚Öedere, vrednicie. (Ocup─â o ~ ├«nalt─â ├«n stat.) 2. v. titlu. 3. v. onoare.
DEMNITÁTE s. v. vrednicie.
DEMNIT├üTE s.f. 1. Calitatea de a fi demn; prestigiu. ÔÖŽ Gravitate, m─âre╚Ťie. 2. Post, func╚Ťie, situa╚Ťie sau grad mare ├«n stat, ├«ntr-o mare organiza╚Ťie etc. [Cf. lat. dignitas, fr. dignit├ę, dup─â demn].
DEMNIT├üTE s. f. 1. calitatea de a fi demn; prestigiu. ÔŚŐ gravitate, m─âre╚Ťie. 2. ├«nalt─â func╚Ťie de stat. (dup─â lat. dignitas, fr. dignit├ę)
DEMNIT├üTE ~─â╚Ťi f. 1) Caracter demn; destoinicie. 2) Atitudine demn─â. 3) Comportare demn─â. 4) ├Änalt─â func╚Ťie de stat. [Art. demnitatea; G.-D. demnit─â╚Ťii] /<lat. dignitas, ~atis
demnitate f. 1. m─ârire, noble╚Ť─â: demnitate de caracter; 2. func╚Ťiune ├«nalt─â ├«ntrÔÇÖun Stat: demnitate regal─â.
*demnit├íte f. (lat. dignitas, -├ítis, dup─â rom. demn). Calitatea de a fi demn. Noble╚Ť─â, gravitate ├«n purtare: demnitate de caracter. Func╚Ťiune ├«nalt─â. ÔÇô Rar ╚Öi dignitate.
demnitate s. v. VREDNICIE.
DEMNITATE s. 1. pozi╚Ťie, rang, treapt─â, (├«nv.) cin, dreg─âtorie, ifos, or├«nduial─â, ╚Öedere, vrednicie. (Ocup─â o ~ ├«nalt─â ├«n stat.) 2. rang, titlu, (├«nv.) spi╚Ť─â, stat. (~ de baron.)
DEMNITATE. Subst. Demnitate, dignitate (rar), onoare, prestigiu, autoritate, vaz─â, prestan╚Ť─â; gravitate, sobrietate, seriozitate. Renume, reputa╚Ťie, nume (bun), faim─â, celebritate; glorie, fal─â, m─ârire, slav─â. Valoare, pre╚Ť, merit. ├Änsemn─âtate, importan╚Ť─â. Respect, respectabilitate, respectare, stim─â, cinste, cinstire, onorabilitate (rar), pre╚Ťuire, considera╚Ťie, deferen╚Ť─â, condescenden╚Ť─â. M├«ndrie, amor propriu. Adj. Demn, onorabil, prestigios, de prestigiu, de vaz─â, cu autoritate, autoritar, impun─âtor, cu prestan╚Ť─â; grav, serios, sobru, solemn. Ales, distins, renumit, cu renume, cunoscut, numit (├«nv.), vestit, marcant, cu reputa╚Ťie, reputat, faimos, celebru; plin de glorie, glorios, pream─ârit, sl─âvit. Valoros, de pre╚Ť, merituos. ├Änsemnat, important, de vaz─â. Respectabil, onorabil, stimabil, vrednic de stim─â; respectat, stimat, cinstit. Respectuos, reveren╚Ťios, deferent, condescendent. M├«ndru, fudul. Vb. A fi demn; a se purta cu demnitate, a avea o comportare demn─â. A se respecta, a-╚Öi p─âstra demnitatea, a-╚Öi cunoa╚Öte valoarea, a avea sentimentul propriei demnit─â╚Ťi. A cuceri (a ci╚Ötiga) prestigiu (respect, reputa╚Ťie). A fi pre╚Ťuit (respectat, apreciat). A respecta, a stima, a cinsti, a pre╚Ťui, a aprecia, a onora, a face cinste (cuiva), a face onoare (cuiva). Adv. Cu demnitate, cu prestan╚Ť─â, cu respect, cu stim─â; cu cinste, cu pre╚Ťuire, cu considera╚Ťie. V. cinste, glorie, importan╚Ť─â, reputa╚Ťie, respect.

Demnitate dex online | sinonim

Demnitate definitie

Intrare: demnitate
demnitate substantiv feminin