Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

13 defini╚Ťii pentru demitizat

demitiza vt [At: MAGAZIN IST. 1968, nr. 12, 54 / Pzi: ~z├ęz / E: cf fr d├ęmythifier; it demittizare] 1 (C. e un mit) A ├«nl─âtura. 2 A face ca un lucru, o idee s─â-╚Öi piard─â caracterul mitic. 3 (Pgn) A face s─â dispar─â o afirma╚Ťie fals─â Si: a demistifica (1).
demitizát1 sn [At: MDA ms / E: demitiza] 1-3 Demitizare (1-3).
demitiz├ít2, ~─â a [At: DEX / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: demitiza] Care ╚Öi-a pierdut caracterul mitic.
DEMITIZ├ü, demitizez, vb. I. Tranz. A face ca un lucru, o idee s─â-╚Öi piard─â caracterul mitic. ÔÖŽ P. gener. A face s─â dispar─â o afirma╚Ťie fals─â; a demistifica. ÔÇô Cf. it. demitizzare.
DEMITIZ├üT, -─é, demitiza╚Ťi, -te, adj. Care ╚Öi-a pierdut caracterul mitic. ÔÇô V. demitiza.
DEMITIZ├ü, demitizez, vb. I. Tranz. A face ca un lucru, o idee s─â-╚Öi piard─â caracterul mitic. ÔÖŽ P. gener. A face s─â dispar─â o afirma╚Ťie fals─â, o scorneal─â; a demistifica. ÔÇô Cf. it. demitizzare.
DEMITIZ├üT, -─é, demitiza╚Ťi, -te, adj. Care ╚Öi-a pierdut caracterul mitic. ÔÇô V. demitiza.
*demitizá (a ~) vb., ind. prez. 3 demitizeáză
demitiz├í vb., ind. prez.1 sg. demitiz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. demitize├íz─â
DEMITIZÁ vb. v. demistifica.
DEMITIZÁ vb. I. tr. A înlătura un mit, o aureolă. [< it. demitizzare].
DEMITIZ├ü vb. tr. 1. a face ca un lucru, o idee s─â-╚Öi piard─â caracterul mitic; a demistifica, a demitifica, a demitologiza. 2. a ├«nl─âtura exager─ârile, deform─ârile, iluziile despre originea ╚Öi evolu╚Ťia lucrurilor, fenomenelor etc., prezent├óndu-le ├«n conformitate cu realitatea; a nega anumite idei susceptibile de a se fi golit de ├«n╚Ťelesul lor primordial. (< it. demitizzare)
A DEMITIZ├ü ~├ęz tranz. 1) (lucruri, idei etc.) A face s─â-╚Öi piard─â caracterul mitic. 2) (mituri, prejudec─â╚Ťi etc.) A face s─â nu mai existe; a risipi; a spulbera; a demistifica. /<it. demitizzare

Demitizat dex online | sinonim

Demitizat definitie

Intrare: demitiza
demitiza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: demitizat
demitizat adjectiv