Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

17 defini╚Ťii pentru demitizare

demitiza vt [At: MAGAZIN IST. 1968, nr. 12, 54 / Pzi: ~z├ęz / E: cf fr d├ęmythifier; it demittizare] 1 (C. e un mit) A ├«nl─âtura. 2 A face ca un lucru, o idee s─â-╚Öi piard─â caracterul mitic. 3 (Pgn) A face s─â dispar─â o afirma╚Ťie fals─â Si: a demistifica (1).
demitiz├íre sf [At: V. ROM. februarie, 1960, 134 / Pl: ~zß║»ri / E: demitiza] 1 ├Änl─âturare a unui mit Si: demitizat1 (1). 2 Pierdere (de c─âtre un lucru, o idee) a caracterului mitic Si: demitizat1 (2). 3 Provocare a dispari╚Ťiei unei afirma╚Ťii false Si: demistificare (1), demitizat1 (3). modificat─â
DEMITIZ├ü, demitizez, vb. I. Tranz. A face ca un lucru, o idee s─â-╚Öi piard─â caracterul mitic. ÔÖŽ P. gener. A face s─â dispar─â o afirma╚Ťie fals─â; a demistifica. ÔÇô Cf. it. demitizzare.
DEMITIZ├üRE, demitiz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a demitiza. ÔÇô V. demitiza.
DEMITIZ├ü, demitizez, vb. I. Tranz. A face ca un lucru, o idee s─â-╚Öi piard─â caracterul mitic. ÔÖŽ P. gener. A face s─â dispar─â o afirma╚Ťie fals─â, o scorneal─â; a demistifica. ÔÇô Cf. it. demitizzare.
DEMITIZ├üRE, demitiz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a demitiza. ÔÇô V. demitiza.
*demitizá (a ~) vb., ind. prez. 3 demitizeáză
demitizáre s. f., g.-d. art. demitizắrii; pl. demitizắri
demitiz├í vb., ind. prez.1 sg. demitiz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. demitize├íz─â
demitizáre s. f., g.-d. art. demitizării; pl. demitizări
DEMITIZÁ vb. v. demistifica.
DEMITIZÁRE s. v. demistificare.
DEMITIZÁ vb. I. tr. A înlătura un mit, o aureolă. [< it. demitizzare].
DEMITIZ├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a demitiza. [< demitiza].
DEMITIZ├ü vb. tr. 1. a face ca un lucru, o idee s─â-╚Öi piard─â caracterul mitic; a demistifica, a demitifica, a demitologiza. 2. a ├«nl─âtura exager─ârile, deform─ârile, iluziile despre originea ╚Öi evolu╚Ťia lucrurilor, fenomenelor etc., prezent├óndu-le ├«n conformitate cu realitatea; a nega anumite idei susceptibile de a se fi golit de ├«n╚Ťelesul lor primordial. (< it. demitizzare)
A DEMITIZ├ü ~├ęz tranz. 1) (lucruri, idei etc.) A face s─â-╚Öi piard─â caracterul mitic. 2) (mituri, prejudec─â╚Ťi etc.) A face s─â nu mai existe; a risipi; a spulbera; a demistifica. /<it. demitizzare
demitiz├íre s. f. Ac╚Ťiunea de distrugere a unui mit ÔŚŐ ÔÇ×Au ap─ârut ├«n ultima vreme ├«n arta spectacolului o serie de termeni ca: ┬źsupraregie┬╗, ┬źspectacol total┬╗, ┬źactor total┬╗, ┬źdemitizare┬╗.ÔÇŁ R.l. 11 IX 66 p. 2 (din demitiza; cf. engl. demythicize; BD 1970; DN3)

Demitizare dex online | sinonim

Demitizare definitie

Intrare: demitiza
demitiza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: demitizare
demitizare substantiv feminin