Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

13 defini╚Ťii pentru demistificat

demistifica vt [At: FLAC─éRA, 1975, nr. 48, 14 / Pzi: demist├şfic / E: fr d├ęmystifier] 1 A face ca un lucru, o idee s─â-╚Öi piard─â caracterul mistificator Si: a demitiza (3). 2 A dezv─âlui. 3 A demasca (3-4).
demistificát1 sn [At: MDA ms / E: demistifica] 1 Demistificare (1). 2 Dezvăluire. 3 Demascare (2).
demistific├ít2, ~─â a [At: DA ms / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: demistifica] Care a fost redus la ipostaza real─â dup─â ce fusese denaturat.
DEMISTIFIC├ü, demist├şfic, vb. I. Tranz. A face ca un lucru, o idee s─â-╚Öi piard─â caracterul mistificator. ÔÖŽ A demitiza. ÔÇô Dup─â fr. d├ęmystifier.
DEMISTIFIC├üT, -─é, demistifica╚Ťi, -te, adj. Care a fost readus la ipostaza real─â, dup─â ce fusese denaturat. ÔÇô V. demistifica.
DEMISTIFIC├ü, demist├şfic, vb. I. Tranz. A face ca un lucru, o idee s─â-╚Öi piard─â caracterul mistificator. ÔÖŽ A demitiza. ÔÇô Dup─â fr. d├ęmystifier.
DEMISTIFIC├üT, -─é, demistifica╚Ťi, -te, adj. Care a fost readus la ipostaza real─â, dup─â ce fusese denaturat. ÔÇô V. demistifica.
*demistific├í (a ~) vb., ind. prez. 3 demist├şfic─â
demistific├í vb., ind. prez.1 sg. demist├şfic, 3 sg. ╚Öi pl. demist├şfic─â
DEMISTIFICÁ vb. a demitiza.
DEMISTIFIC├ü vb. I. tr. A ├«nl─âtura o mistificare, o eroare, o minciun─â. [Cf. it. demistificare, fr. d├ęmystifier].
DEMISTIFIC├ü vb. tr. a ├«nl─âtura o mistificare, o minciun─â. ÔŚŐ a demitiza. (dup─â fr. d├ęmystifier)
A DEMISTIFIC├ü demist├şfic tranz. 1) (lucruri, idei etc.) A face s─â-╚Öi piard─â caracterul mistificator. 2) (mituri, erori etc.) A face s─â nu mai existe; a demitiza; a spulbera; a risipi. /<fr. d├ęmystifier

Demistificat dex online | sinonim

Demistificat definitie

Intrare: demistifica
demistifica verb grupa I conjugarea I
Intrare: demistificat
demistificat adjectiv