Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

15 defini╚Ťii pentru demistificare

demistifica vt [At: FLAC─éRA, 1975, nr. 48, 14 / Pzi: demist├şfic / E: fr d├ęmystifier] 1 A face ca un lucru, o idee s─â-╚Öi piard─â caracterul mistificator Si: a demitiza (3). 2 A dezv─âlui. 3 A demasca (3-4).
demistificáre sf [At: CONTEMP., S. II, 1975, nr. 1432, 3/4 / Pl: ~cắri / E: demistifica] 1 Pierdere a caracterului mistificator al unui lucru, al unei idei etc. Si: demistificat1 (1), demitizare (3). 2 Dezvăluire. 3 Demascare (2).
DEMISTIFIC├ü, demist├şfic, vb. I. Tranz. A face ca un lucru, o idee s─â-╚Öi piard─â caracterul mistificator. ÔÖŽ A demitiza. ÔÇô Dup─â fr. d├ęmystifier.
DEMISTIFIC├üRE, demistific─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a demistifica ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. demistifica.
DEMISTIFIC├ü, demist├şfic, vb. I. Tranz. A face ca un lucru, o idee s─â-╚Öi piard─â caracterul mistificator. ÔÖŽ A demitiza. ÔÇô Dup─â fr. d├ęmystifier.
DEMISTIFIC├üRE, demistific─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a demistifica ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. demistifica.
*demistific├í (a ~) vb., ind. prez. 3 demist├şfic─â
demistific├í vb., ind. prez.1 sg. demist├şfic, 3 sg. ╚Öi pl. demist├şfic─â
demistificáre s. f., pl. demistificări
DEMISTIFICÁ vb. a demitiza.
DEMISTIFICÁRE s. demitizare.
DEMISTIFIC├ü vb. I. tr. A ├«nl─âtura o mistificare, o eroare, o minciun─â. [Cf. it. demistificare, fr. d├ęmystifier].
DEMISTIFIC├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a demistifica ╚Öi rezultatul ei. [< demistifica].
DEMISTIFIC├ü vb. tr. a ├«nl─âtura o mistificare, o minciun─â. ÔŚŐ a demitiza. (dup─â fr. d├ęmystifier)
A DEMISTIFIC├ü demist├şfic tranz. 1) (lucruri, idei etc.) A face s─â-╚Öi piard─â caracterul mistificator. 2) (mituri, erori etc.) A face s─â nu mai existe; a demitiza; a spulbera; a risipi. /<fr. d├ęmystifier

Demistificare dex online | sinonim

Demistificare definitie

Intrare: demistifica
demistifica verb grupa I conjugarea I
Intrare: demistificare
demistificare substantiv feminin