Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru demisiona

demision├í [At: POLIZU / P: ~si-o~ / Pzi: ~n├ęz / E: fr d├ęmissionner] 1-2 vi A se retrage (de bun─âvoie) printr-o cerere scris─â, dintr-o func╚Ťie, o slujb─â etc. 3 vi A prezenta superiorului ierarhic demisia (1-2). 4 vt (Rar) A destitui.
DEMISION├ü, demisionez, vb. I. Intranz. A-╚Öi prezenta demisia. [Pr.: -si-o-] ÔÇô Din fr. d├ęmissionner.
DEMISION├ü, demisionez, vb. I. Intranz. A-╚Öi prezenta demisia. [Pr.: -si-o-] ÔÇô Din fr. d├ęmissionner.
DEMISION├ü, demisionez, vb. I. Intranz. A-╚Öi da demisia. N-am demisionat, ca s─â pot reveni. CAMIL PETRESCU, T. I 354. ÔÇô Pronun╚Ťat: -si-o-.
demisioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 demisioneáză
demision├í vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. demision├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. demisione├íz─â; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. demision├ęze
DEMISIONÁ vb. (înv.) a paretisi, a se prosti. (A ~ dintr-o slujbă.)
DEMISION├ü vb. I. intr. A-╚Öi da demisia. [Pron. -si-o-, var. dimisiona vb. I. / < fr. d├ęmissionner].
DEMISION├ü vb. intr. a-╚Öi da demisia. (< fr. d├ęmissionner)
A DEMISION├ü ~├ęz intranz. A-╚Öi da demisia. /<fr. d├ęmissionner
demision├á v. a renun╚Ťa la o demnitate, a ie╚Öi din o func╚Ťiune.
*demision├ęz v. intr. (d. demisiune, dup─â lat. demissio). M─â demit dintrÔÇÖo func╚Ťiune, ├«mi da┼ş demisiunea: a demisiona din minister. ÔÇô ╚śi dim-.
DEMISIONA vb. (înv.) a paretisi, a se prosti. (A ~ dintr-o slujbă.)

Demisiona dex online | sinonim

Demisiona definitie

Intrare: demisiona
demisiona verb grupa I conjugarea a II-a