demisiona definitie

13 definiții pentru demisiona

demisioná [At: POLIZU / P: ~si-o~ / Pzi: ~néz / E: fr démissionner] 1-2 vi A se retrage (de bunăvoie) printr-o cerere scrisă, dintr-o funcție, o slujbă etc. 3 vi A prezenta superiorului ierarhic demisia (1-2). 4 vt (Rar) A destitui.
DEMISIONÁ, demisionez, vb. I. Intranz. A-și prezenta demisia. [Pr.: -si-o-] – Din fr. démissionner.
DEMISIONÁ, demisionez, vb. I. Intranz. A-și prezenta demisia. [Pr.: -si-o-] – Din fr. démissionner.
DEMISIONÁ, demisionez, vb. I. Intranz. A-și da demisia. N-am demisionat, ca să pot reveni. CAMIL PETRESCU, T. I 354. – Pronunțat: -si-o-.
demisioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 demisioneáză
demisioná vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. demisionéz, 3 sg. și pl. demisioneáză; conj. prez. 3 sg. și pl. demisionéze
DEMISIONÁ vb. (înv.) a paretisi, a se prosti. (A ~ dintr-o slujbă.)
DEMISIONÁ vb. I. intr. A-și da demisia. [Pron. -si-o-, var. dimisiona vb. I. / < fr. démissionner].
DEMISIONÁ vb. intr. a-și da demisia. (< fr. démissionner)
A DEMISIONÁ ~éz intranz. A-și da demisia. /<fr. démissionner
demisionà v. a renunța la o demnitate, a ieși din o funcțiune.
*demisionéz v. intr. (d. demisiune, după lat. demissio). Mă demit dintr’o funcțiune, îmi daŭ demisiunea: a demisiona din minister. – Și dim-.
DEMISIONA vb. (înv.) a paretisi, a se prosti. (A ~ dintr-o slujbă.)

demisiona dex

Intrare: demisiona
demisiona verb grupa I conjugarea a II-a