deminare definitie

2 intrări

15 definiții pentru deminare

demina vt [At: DN2 / Pl: ~néz / E: fr déminer] (C.i. terenuri, ape etc.) A curăța de mine1 explozive.
demináre sf [At: DER / Pl: ~nắri / E: demina] 1 Curățare de mine1 explozive. 2 Înlăturare a minelor1 dintr-un baraj de mine1.
DEMINÁ, deminez, vb. I. Tranz. A înlătura, a curăța un loc de mine explozive. – Din fr. déminer.
DEMINÁRE, deminări, s. f. Acțiunea de a demina și rezultatul ei. – V. demina.
DEMINÁ, deminez, vb. I. Tranz. A înlătura, a curăța un loc de mine explozive. – Din fr. déminer.
DEMINÁRE, deminări, s. f. Acțiunea de a demina și rezultatul ei. – V. demina.
deminá (a ~) vb., ind. prez. 3 demineáză
demináre s. f., g.-d. art. deminắrii; pl. deminắri
deminá vb., ind. prez. 1 sg. deminéz, 3 sg. și pl. demineáză
demináre s. f. → minare
A demina ≠ a mina
DEMINÁ vb. I. tr. A curăța un câmp de minele instalate de inamic. [P.i. demin, -nez. / < fr. déminer].
DEMINÁRE s.f. Acțiunea de a demina. [< demina].
DEMINÁ vb. tr. a îndepărta sau a face inofensive minele dintr-un baraj de mine instalat de inamic. (< fr. déminer)
A DEMINÁ ~éz tranz. (terenuri, suprafețe) A curăța de mine explozive. /<fr. déminer

deminare dex

Intrare: demina
demina verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: deminare
deminare substantiv feminin