Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru demențial

demențiál, ~ă a [At: PARHON, B. 80 / P: ~ți-al / Pl: ~i, ~e / E: fr démentiel] 1-2 Caracteristic demenței sau demenților. 3-4 Referitor la demență sau la demenți. 5 (Fig) Înnebunitor.
DEMENȚIÁL, -Ă, demențiali, -e, adj. Caracteristic unui nebun, care denotă nebunie. [Pr.: -ți-al] – Din fr. démentiel.
DEMENȚIÁL, -Ă, demențiali, -e, adj. Caracteristic unui nebun, care denotă nebunie. [Pr.: -ți-al] – Din fr. démentiel.
demențiál (-ți-al) adj. m., pl. demențiáli; f. demențiálă, pl. demențiále
demențiál adj. m. (sil. -ți-al), pl. demențiáli; f. sg. demențiálă, pl. demențiále
DEMENȚIÁL adj. v. nebunesc.
DEMENȚIÁL, -Ă adj. De om dement; nebunesc. [Pron. -ți-al. / cf. fr. démentiel].
DEMENȚIÁL, -Ă adj. dement. (< fr. démentiel)
DEMENȚIÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de demență; propriu demenței. Stare ~ă. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădește demență; contrar logicii și bunului simț; nebunesc. Faptă ~ă. [Sil. -ți-al] /<fr. démentiel
DEMENȚIAL adj. dement, nebunesc, smintit. (Un act ~.)
demențial, -ă, demențiali, -e adj. extraordinar, minunat, formidabil.

Demențial dex online | sinonim

Demențial definitie

Intrare: demențial
demențial adjectiv
  • silabisire: -ți-al