Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru dematerializare

dematerializ├í vtr [At: NEGULICI, E. I, 101/27 / V: (├«nv) dezm~, desm~ / P: ~ri-a~ / Pzi: ~z├ęz / E: fr d├ęmat├ęrialiser] 1-4 A face s─â piard─â (sau a pierde) caracteristicile materiei (sau chiar caracterul material).
dematerializáre sf [At: CONTEMP., S. II, 1975, nr. 1499, 1/5 / P: ~ri-a~ / Pl: ~zắri / E: dematerializa] 1-2 Pierdere a (caracteristicilor materiei sau chiar a) caracterului material Si: dematerializat1 (1-2).
DEMATERIALIZ├ü, dematerializez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A face s─â piard─â sau a pierde caracteristicile materiei sau chiar materia. [Pr.: -ri-a-] ÔÇô Din fr. d├ęmat├ęrialiser.
DEMATERIALIZ├üRE, dematerializ─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) dematerializa ╚Öi rezultatul ei. [Pr.: -ri-a-] ÔÇô V. dematerializa.
DEMATERIALIZ├ü, dematerializez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A face s─â piard─â sau a pierde caracteristicile materiei sau chiar materia. [Pr.: -ri-a-] ÔÇô Din fr. d├ęmat├ęrialiser.
DEMATERIALIZ├üRE, dematerializ─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) dematerializa ╚Öi rezultatul ei. [Pr.: -ri-a-] ÔÇô V. dematerializa.
dematerializá (a ~) (-ri-a-) vb., ind. prez. 3 dematerializeáză
dematerializáre (-ri-a-) s. f., g.-d. art. dematerializắrii; pl. dematerializắri
dematerializ├í vb. (sil. -ri-a-), ind. prez. 1 sg. dematerializ├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. dematerialize├íz─â
dematerializ├íre s. f. Ôćĺ materializare
DEMATERIALIZ├ü vb. I. tr., refl. A (se) separa de materie, a pierde sau a face s─â-╚Öi piard─â materia pe care o con╚Ťine. [Pron. -ri-a-. / < fr. d├ęmat├ęrialiser].
DEMATERIALIZ├üRE s.f. Faptul de a (se) dematerializa. ÔÖŽ (├Än fizica nuclear─â) Anihilare a particulelor materiale ╚Öi apari╚Ťie corelativ─â de energie. [Pron. -ri-a-. / < dematerializa].
DEMATERIALIZ├ü vb. tr., refl. a pierde, a face s─â-╚Öi piard─â caracterele specifice materiei. (< fr. d├ęmat├ęrialiser)
A DEMATERIALIZ├ü ~├ęz tranz. A face s─â se dematerializeze. [Sil. -ri-a-] /<fr. d├ęmat├ęrialiser
A SE DEMATERIALIZ├ü m─â ~├ęz intranz. A pierde caracteristicile materiale. [Sil. -ri-a-] /<fr. d├ęmat├ęrialiser
DEMATERIALIZ├üRE (dup─â fr. d├ęmat├ęrialisation) s. f. (EC.) Dematerializarea titlurilor = a) ├«nlocuirea titlurilor de h├órtie cu reprezentarea valorilor mobiliare prin simpla ├«nscriere ├«n conturile organismelor emitente (pentru ├«mprumuturi, obliga╚Ťii etc.) sau prin intermedierea agen╚Ťilor de schimb ╚Öi a b─âncilor; b) suprimarea dreptului de participare la profitul unei ├«nscrieri ├«n cont pentru titlurile ╚Öi cupoanele reprezent├ónd valori mobiliare. Dematerializarea produc╚Ťiei = cre╚Öterea substan╚Ťial─â a ponderii cheltuielilor nemateriale (servicii achizi╚Ťionate de la ter╚Ťi, salarii, cheltuieli de cercetare-dezvoltare) ╚Öi reducerea concomitent─â a ponderii cheltuielilor materiale (materii prime, materiale, combustibil) ├«n totalul costului de produc╚Ťie al unei ├«ntreprinderi. Se manifest─â ├«n domeniile de v├órf ale produc╚Ťiei industriale din ╚Ť─ârile dezvoltate.

Dematerializare dex online | sinonim

Dematerializare definitie

Intrare: dematerializa
dematerializa verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -ri-a-
Intrare: dematerializare
dematerializare substantiv feminin