Dicționare ale limbii române

16 definiții pentru dematerializare

dematerializá vtr [At: NEGULICI, E. I, 101/27 / V: (înv) dezm~, desm~ / P: ~ri-a~ / Pzi: ~zéz / E: fr dématérialiser] 1-4 A face să piardă (sau a pierde) caracteristicile materiei (sau chiar caracterul material).
dematerializáre sf [At: CONTEMP., S. II, 1975, nr. 1499, 1/5 / P: ~ri-a~ / Pl: ~zắri / E: dematerializa] 1-2 Pierdere a (caracteristicilor materiei sau chiar a) caracterului material Si: dematerializat1 (1-2).
DEMATERIALIZÁ, dematerializez, vb. I. Tranz. și refl. A face să piardă sau a pierde caracteristicile materiei sau chiar materia. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. dématérialiser.
DEMATERIALIZÁRE, dematerializări, s. f. Acțiunea de a (se) dematerializa și rezultatul ei. [Pr.: -ri-a-] – V. dematerializa.
DEMATERIALIZÁ, dematerializez, vb. I. Tranz. și refl. A face să piardă sau a pierde caracteristicile materiei sau chiar materia. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. dématérialiser.
DEMATERIALIZÁRE, dematerializări, s. f. Acțiunea de a (se) dematerializa și rezultatul ei. [Pr.: -ri-a-] – V. dematerializa.
dematerializá (a ~) (-ri-a-) vb., ind. prez. 3 dematerializeáză
dematerializáre (-ri-a-) s. f., g.-d. art. dematerializắrii; pl. dematerializắri
dematerializá vb. (sil. -ri-a-), ind. prez. 1 sg. dematerializéz, 3 sg. și pl. dematerializeáză
dematerializáre s. f. → materializare
DEMATERIALIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) separa de materie, a pierde sau a face să-și piardă materia pe care o conține. [Pron. -ri-a-. / < fr. dématérialiser].
DEMATERIALIZÁRE s.f. Faptul de a (se) dematerializa. ♦ (În fizica nucleară) Anihilare a particulelor materiale și apariție corelativă de energie. [Pron. -ri-a-. / < dematerializa].
DEMATERIALIZÁ vb. tr., refl. a pierde, a face să-și piardă caracterele specifice materiei. (< fr. dématérialiser)
A DEMATERIALIZÁ ~éz tranz. A face să se dematerializeze. [Sil. -ri-a-] /<fr. dématérialiser
A SE DEMATERIALIZÁ mă ~éz intranz. A pierde caracteristicile materiale. [Sil. -ri-a-] /<fr. dématérialiser
DEMATERIALIZÁRE (după fr. dématérialisation) s. f. (EC.) Dematerializarea titlurilor = a) înlocuirea titlurilor de hârtie cu reprezentarea valorilor mobiliare prin simpla înscriere în conturile organismelor emitente (pentru împrumuturi, obligații etc.) sau prin intermedierea agenților de schimb și a băncilor; b) suprimarea dreptului de participare la profitul unei înscrieri în cont pentru titlurile și cupoanele reprezentând valori mobiliare. Dematerializarea producției = creșterea substanțială a ponderii cheltuielilor nemateriale (servicii achiziționate de la terți, salarii, cheltuieli de cercetare-dezvoltare) și reducerea concomitentă a ponderii cheltuielilor materiale (materii prime, materiale, combustibil) în totalul costului de producție al unei întreprinderi. Se manifestă în domeniile de vârf ale producției industriale din țările dezvoltate.

dematerializare definitie

dematerializare dex

Intrare: dematerializa
dematerializa verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -ri-a-
Intrare: dematerializare
dematerializare substantiv feminin