Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

26 defini╚Ťii pentru demascare

demasc├í [At: NEGULICI / V: dezm~ / Pzi: dem├ísc / E: fr d├ęmasquer] 1-2 vtr A(-╚Öi) scoate masca. 3-4 vtr (Fig) A (se) ar─âta ├«n adev─ârata lumin─â. 5-6 vtr A(-╚Öi) da pe fa╚Ť─â planurile, ac╚Ťiunile, g├óndurile ascunse. 7-8 vt A descoperi fa╚Ť─â de un inamic, prin nerespectarea regulilor de mascare, un obiectiv sau o ac╚Ťiune ascuns─â.
demasc├íre sf [At: POLIZU / V: dezm~ / Pl: ~cß║»ri / E: demasca] 1 Scoatere a m─â╚Ötii Si: demascat1 (1). 2 Dezv─âluire ├«n adev─ârata lumin─â Si: demascat1 (2). 3 Dare pe fa╚Ť─â a planurilor, ac╚Ťiunilor, g├óndurilor secrete Si: demascat1 (3). 4-5 Descoperire fa╚Ť─â de un inamic, prin nerespecarea regulilor de mascare, (a unui obiectiv sau) a unei ac╚Ťiuni ascunse Si: demascat1 (3-4).
DEMASC├ü, dem├ísc, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. 1. A(-╚Öi) scoate masca. 2. Fig. A (se) ar─âta ├«n adev─ârata lumin─â, a(-╚Öi) da pe fa╚Ť─â planurile, ac╚Ťiunile, g├óndurile ascunse. 3. A descoperi inamicului, prin nerespectarea regulilor de mascare, un obiectiv sau o ac╚Ťiune ascuns─â. ÔÇô Din fr. d├ęmasquer.
DEMASC├üRE, demasc─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) demasca ╚Öi rezultatul ei; dezv─âluire, dare ├«n vileag. ÔÇô V. demasca.
DEMASC├ü, dem├ísc, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. 1. A(-╚Öi) scoate masca. 2. Fig. A (se) ar─âta ├«n adev─ârata lumin─â, a(-╚Öi) da pe fa╚Ť─â planurile, ac╚Ťiunile, g├óndurile ascunse. 3. A descoperi inamicului, prin nerespectarea regulilor de mascare, un obiectiv sau o ac╚Ťiune ascuns─â. ÔÇô Din fr. d├ęmasquer.
DEMASC├üRE, demasc─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) demasca ╚Öi rezultatul ei; dezv─âluire, dare ├«n vileag. ÔÇô V. demasca.
DEMASC├ü, dem├ísc, vb. I. 1. Refl. (├Änvechit) A-╚Öi scoate masca. Femeile vor s─â p─âstreze masca... s─â le l─âs─âm aceast─â pl─âcere; pe la sf├«r╚Öitul cinei sper c─â ele singure or s─â se dema╚Öte. BOLINTINEANU, O. 377. 2. Tranz. Fig. A da pe fa╚Ť─â o incorectitudine, a ar─âta pe cineva ├«n adev─ârata lui lumin─â, a descoperi planurile ╚Öi ac╚Ťiunile du╚Öm─ânoase, g├«ndurile r─âuvoitoare, ascunse ale cuiva. ├Änv─â╚Ť─âtura lui Marx despre plusvaloare ÔÇô piatra unghiular─â a teoriei sale economice ÔÇô a demascat cu o deosebit─â for╚Ť─â modul cum s├«nt jefui╚Ťi muncitorii de c─âtre capitalist ├«n sistemul robiei salariate. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2766. ├Än locul dumitale a╚Ö demasca pe ╚Öiretul acela. NEGRUZZI, S. III 152. ÔŚŐ Refl. P├«n─â ├«ntr-at├«t s-a demascat Ipsilant, ├«nc├«t c─âpitanul Iordache i-a trimis r─âspuns c─â, de va merge mai departe, ├«l va g─âsi ├«n cale gata a-l combate. GHICA, S. 110.
DEMASC├üRE, demasc─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) demasca ╚Öi rezultatul ei.
demascá (a ~) vb., ind. prez. 2 sg. demáști, 3 demáscă; conj. prez. 3 să demáște
demascáre s. f., g.-d. art. demascắrii; pl. demascắri
demascá vb., ind. prez. 1 sg. demásc, 2 sg. demáști, 3 sg. și pl. demáscă; conj. prez. 3 sg. și pl. demáște
demasc├íre s. f. Ôćĺ mascare
DEMASCÁ vb. a se autodemasca, a se trăda. (S-a ~ fără voie.)
DEMASCÁRE s. autodemascare, trădare.
A se demasca Ôëá a se masca
A demasca Ôëá a masca
DEMASC├ü vb. I. tr. A scoate (cuiva) masca. ÔÖŽ (Fig.) A face cunoscut, a da pe fa╚Ť─â, a dezv─âlui (caracterul, planurile, conduita, inten╚Ťiile cuiva). [P.i. dem├ísc. / cf. fr. d├ęmasquer].
DEMASC├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a demasca ╚Öi rezultatul ei; dezv─âluire, dare ├«n vileag. [< demasca].
DEMASC├ü vb. I. tr., refl. 1. a(-╚Öi) scoate masca. 2. a denun╚Ťa; a(-╚Öi) dezv─âlui caracterul, planurile, inten╚Ťiile. II. tr. a descoperi inamicului, prin nerespectarea regulilor de mascare, obiectivele, planurile. (< fr. d├ęmasquer)
A DEMASC├ü dem├ísc tranz. A face s─â se dema╚Öte. /<fr. d├ęmasquer
A SE DEMASC├ü m─â dem├ísc intranz. 1) A-╚Öi scoate masca. 2) fig. A-╚Öi ar─âta adev─âratele inten╚Ťii. 3) (despre inamic, obiective militare) A se descoperi din cauza nerespect─ârii cerin╚Ťelor de mascare. /<fr. d├ęmasquer
demasc├á v. 1. a scoate masca cuiva; 2. fig. a da pe fa╚Ť─â, a descoperi.
*dem├ísc, a -├í v. tr. (fr. d├ęmasquer, d. masque, masc─â). Scot cu─şva masca de pe fa╚Ť─â. Fig. Da┼ş pe fa╚Ť─â, descoper, ├«nl─âtur falsa aparen╚Ť─â. A demasca o baterie, a o descoperi a ├«nl─âtura ce─şa ce o masca.
DEMASCA vb. a se autodemasca, a se tr─âda. (S-a ~ f─âr─â voie.)
DEMASCARE s. autodemascare, tr─âdare.
demasc├íre s. f. (pol.) Denun╚Ťare, chiar a unor fapte ╚Öi inten╚Ťii ireale, pentru a denigra pe cineva, ├«n timpul comunismului ÔŚŐ ÔÇ×Nu mi-au pl─âcut niciodat─â ┬źdemasc─ârile┬╗, cu at├ót mai pu╚Ťin nu-mi plac azi.ÔÇŁ R.l. 17 VIII 93 p. 1. ÔŚŐ ÔÇ×Petre Roman era o persoan─â particular─â c├ónd s-a organizat ┬źdemascarea┬╗ partidelor istorice, dup─â tipicul anilor ÔÇÖ45, ÔÇÖ46.ÔÇŁ R.l. 14 IX 93 p. 1 (din demasca; DN, DEX ÔÇô alte sensuri)

Demascare dex online | sinonim

Demascare definitie

Intrare: demasca
demasca verb grupa I conjugarea I
Intrare: demascare
demascare substantiv feminin