demascare definitie

2 intrări

26 definiții pentru demascare

demascá [At: NEGULICI / V: dezm~ / Pzi: demásc / E: fr démasquer] 1-2 vtr A(-și) scoate masca. 3-4 vtr (Fig) A (se) arăta în adevărata lumină. 5-6 vtr A(-și) da pe față planurile, acțiunile, gândurile ascunse. 7-8 vt A descoperi față de un inamic, prin nerespectarea regulilor de mascare, un obiectiv sau o acțiune ascunsă.
demascáre sf [At: POLIZU / V: dezm~ / Pl: ~cắri / E: demasca] 1 Scoatere a măștii Si: demascat1 (1). 2 Dezvăluire în adevărata lumină Si: demascat1 (2). 3 Dare pe față a planurilor, acțiunilor, gândurilor secrete Si: demascat1 (3). 4-5 Descoperire față de un inamic, prin nerespecarea regulilor de mascare, (a unui obiectiv sau) a unei acțiuni ascunse Si: demascat1 (3-4).
DEMASCÁ, demásc, vb. I. Tranz. și refl. 1. A(-și) scoate masca. 2. Fig. A (se) arăta în adevărata lumină, a(-și) da pe față planurile, acțiunile, gândurile ascunse. 3. A descoperi inamicului, prin nerespectarea regulilor de mascare, un obiectiv sau o acțiune ascunsă. – Din fr. démasquer.
DEMASCÁRE, demascări, s. f. Acțiunea de a (se) demasca și rezultatul ei; dezvăluire, dare în vileag. – V. demasca.
DEMASCÁ, demásc, vb. I. Tranz. și refl. 1. A(-și) scoate masca. 2. Fig. A (se) arăta în adevărata lumină, a(-și) da pe față planurile, acțiunile, gândurile ascunse. 3. A descoperi inamicului, prin nerespectarea regulilor de mascare, un obiectiv sau o acțiune ascunsă. – Din fr. démasquer.
DEMASCÁRE, demascări, s. f. Acțiunea de a (se) demasca și rezultatul ei; dezvăluire, dare în vileag. – V. demasca.
DEMASCÁ, demásc, vb. I. 1. Refl. (Învechit) A-și scoate masca. Femeile vor să păstreze masca... să le lăsăm această plăcere; pe la sfîrșitul cinei sper că ele singure or să se demaște. BOLINTINEANU, O. 377. 2. Tranz. Fig. A da pe față o incorectitudine, a arăta pe cineva în adevărata lui lumină, a descoperi planurile și acțiunile dușmănoase, gîndurile răuvoitoare, ascunse ale cuiva. Învățătura lui Marx despre plusvaloare – piatra unghiulară a teoriei sale economice – a demascat cu o deosebită forță modul cum sînt jefuiți muncitorii de către capitalist în sistemul robiei salariate. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2766. În locul dumitale aș demasca pe șiretul acela. NEGRUZZI, S. III 152. ◊ Refl. Pînă într-atît s-a demascat Ipsilant, încît căpitanul Iordache i-a trimis răspuns că, de va merge mai departe, îl va găsi în cale gata a-l combate. GHICA, S. 110.
DEMASCÁRE, demascări, s. f. Acțiunea de a (se) demasca și rezultatul ei.
demascá (a ~) vb., ind. prez. 2 sg. demáști, 3 demáscă; conj. prez. 3 să demáște
demascáre s. f., g.-d. art. demascắrii; pl. demascắri
demascá vb., ind. prez. 1 sg. demásc, 2 sg. demáști, 3 sg. și pl. demáscă; conj. prez. 3 sg. și pl. demáște
demascáre s. f. → mascare
DEMASCÁ vb. a se autodemasca, a se trăda. (S-a ~ fără voie.)
DEMASCÁRE s. autodemascare, trădare.
A se demasca ≠ a se masca
A demasca ≠ a masca
DEMASCÁ vb. I. tr. A scoate (cuiva) masca. ♦ (Fig.) A face cunoscut, a da pe față, a dezvălui (caracterul, planurile, conduita, intențiile cuiva). [P.i. demásc. / cf. fr. démasquer].
DEMASCÁRE s.f. Acțiunea de a demasca și rezultatul ei; dezvăluire, dare în vileag. [< demasca].
DEMASCÁ vb. I. tr., refl. 1. a(-și) scoate masca. 2. a denunța; a(-și) dezvălui caracterul, planurile, intențiile. II. tr. a descoperi inamicului, prin nerespectarea regulilor de mascare, obiectivele, planurile. (< fr. démasquer)
A DEMASCÁ demásc tranz. A face să se demaște. /<fr. démasquer
A SE DEMASCÁ mă demásc intranz. 1) A-și scoate masca. 2) fig. A-și arăta adevăratele intenții. 3) (despre inamic, obiective militare) A se descoperi din cauza nerespectării cerințelor de mascare. /<fr. démasquer
demascà v. 1. a scoate masca cuiva; 2. fig. a da pe față, a descoperi.
*demásc, a -á v. tr. (fr. démasquer, d. masque, mască). Scot cuĭva masca de pe față. Fig. Daŭ pe față, descoper, înlătur falsa aparență. A demasca o baterie, a o descoperi a înlătura ceĭa ce o masca.
DEMASCA vb. a se autodemasca, a se trăda. (S-a ~ fără voie.)
DEMASCARE s. autodemascare, trădare.
demascáre s. f. (pol.) Denunțare, chiar a unor fapte și intenții ireale, pentru a denigra pe cineva, în timpul comunismului ◊ „Nu mi-au plăcut niciodată «demascările», cu atât mai puțin nu-mi plac azi.” R.l. 17 VIII 93 p. 1. ◊ „Petre Roman era o persoană particulară când s-a organizat «demascarea» partidelor istorice, după tipicul anilor ’45, ’46.” R.l. 14 IX 93 p. 1 (din demasca; DN, DEX – alte sensuri)

demascare dex

Intrare: demasca
demasca verb grupa I conjugarea I
Intrare: demascare
demascare substantiv feminin