demasca definitie

16 definiții pentru demasca

demascá [At: NEGULICI / V: dezm~ / Pzi: demásc / E: fr démasquer] 1-2 vtr A(-și) scoate masca. 3-4 vtr (Fig) A (se) arăta în adevărata lumină. 5-6 vtr A(-și) da pe față planurile, acțiunile, gândurile ascunse. 7-8 vt A descoperi față de un inamic, prin nerespectarea regulilor de mascare, un obiectiv sau o acțiune ascunsă.
DEMASCÁ, demásc, vb. I. Tranz. și refl. 1. A(-și) scoate masca. 2. Fig. A (se) arăta în adevărata lumină, a(-și) da pe față planurile, acțiunile, gândurile ascunse. 3. A descoperi inamicului, prin nerespectarea regulilor de mascare, un obiectiv sau o acțiune ascunsă. – Din fr. démasquer.
DEMASCÁ, demásc, vb. I. Tranz. și refl. 1. A(-și) scoate masca. 2. Fig. A (se) arăta în adevărata lumină, a(-și) da pe față planurile, acțiunile, gândurile ascunse. 3. A descoperi inamicului, prin nerespectarea regulilor de mascare, un obiectiv sau o acțiune ascunsă. – Din fr. démasquer.
DEMASCÁ, demásc, vb. I. 1. Refl. (Învechit) A-și scoate masca. Femeile vor să păstreze masca... să le lăsăm această plăcere; pe la sfîrșitul cinei sper că ele singure or să se demaște. BOLINTINEANU, O. 377. 2. Tranz. Fig. A da pe față o incorectitudine, a arăta pe cineva în adevărata lui lumină, a descoperi planurile și acțiunile dușmănoase, gîndurile răuvoitoare, ascunse ale cuiva. Învățătura lui Marx despre plusvaloare – piatra unghiulară a teoriei sale economice – a demascat cu o deosebită forță modul cum sînt jefuiți muncitorii de către capitalist în sistemul robiei salariate. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2766. În locul dumitale aș demasca pe șiretul acela. NEGRUZZI, S. III 152. ◊ Refl. Pînă într-atît s-a demascat Ipsilant, încît căpitanul Iordache i-a trimis răspuns că, de va merge mai departe, îl va găsi în cale gata a-l combate. GHICA, S. 110.
demascá (a ~) vb., ind. prez. 2 sg. demáști, 3 demáscă; conj. prez. 3 să demáște
demascá vb., ind. prez. 1 sg. demásc, 2 sg. demáști, 3 sg. și pl. demáscă; conj. prez. 3 sg. și pl. demáște
DEMASCÁ vb. a se autodemasca, a se trăda. (S-a ~ fără voie.)
A se demasca ≠ a se masca
A demasca ≠ a masca
DEMASCÁ vb. I. tr. A scoate (cuiva) masca. ♦ (Fig.) A face cunoscut, a da pe față, a dezvălui (caracterul, planurile, conduita, intențiile cuiva). [P.i. demásc. / cf. fr. démasquer].
DEMASCÁ vb. I. tr., refl. 1. a(-și) scoate masca. 2. a denunța; a(-și) dezvălui caracterul, planurile, intențiile. II. tr. a descoperi inamicului, prin nerespectarea regulilor de mascare, obiectivele, planurile. (< fr. démasquer)
A DEMASCÁ demásc tranz. A face să se demaște. /<fr. démasquer
A SE DEMASCÁ mă demásc intranz. 1) A-și scoate masca. 2) fig. A-și arăta adevăratele intenții. 3) (despre inamic, obiective militare) A se descoperi din cauza nerespectării cerințelor de mascare. /<fr. démasquer
demascà v. 1. a scoate masca cuiva; 2. fig. a da pe față, a descoperi.
*demásc, a -á v. tr. (fr. démasquer, d. masque, mască). Scot cuĭva masca de pe față. Fig. Daŭ pe față, descoper, înlătur falsa aparență. A demasca o baterie, a o descoperi a înlătura ceĭa ce o masca.
DEMASCA vb. a se autodemasca, a se trăda. (S-a ~ fără voie.)

demasca dex

Intrare: demasca
demasca verb grupa I conjugarea I