demarcatív, ~ă a [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: fr démarcatif] 1-2 Cu care se realizează o demarcație (5,7). 3-4 De demarcație (5,7). 5-6 Referitor la demarcație (5,7).

DEMARCATÍV, -Ă, demarcativi, -e, adj. De demarcație. – Din fr. démarcatif.

DEMARCATÍV, -Ă, demarcativi, -e, adj. De demarcație. – Din fr. démarcatif.

*demarcatív adj. m., pl. demarcatívi; f. demarcatívă, pl. demarcatíve

demarcatív adj. m., pl. demarcatívi; f. sg. demarcatívă, pl. demarcatíve

DEMARCATÍV, -Ă adj. Cu caracter de demarcație. [< fr. démarcatif].

DEMARCATÍV, -Ă adj. ca caracter de demarcație. (< fr. démarcatif)