Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

20 defini╚Ťii pentru demarcat

demarc├í [At: DEX / Pzi: ~ch├ęz / E: fr d├ęmarquer] 1 vt A trasa o linie de demarca╚Ťie (6). 2 vt A delimita. 3 vt A desp─âr╚Ťi. 4 vr (Spt) A sc─âpa de sub supravegherea adversarului.
demarc├ít1 sn [At: MDA ms / E: demarca] 1 Demarcare (1). 2 Delimitare. 3 Desp─âr╚Ťire. 4 (Spt) Demarcare (4).
demarc├ít2, ~─â a [At: DEX / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: demarca] 1 Care a fost separat printr-o linie de demarca╚Ťie (6). 2 Delimitat2. 3 Desp─âr╚Ťit2. 4 (Spt) Care a ie╚Öit de sub supravegherea adversarului.
DEMARC├ü, demarchez, vb. I. 1. Tranz. A ├«nsemna printr-o linie de demarca╚Ťie; a delimita, a desp─âr╚Ťi, a hot─ârnici. 2. Refl. (Sport) A sc─âpa de sub supravegherea adversarului. [Prez. ind. ╚Öi: dem├írc] ÔÇô Din fr. d├ęmarquer.
DEMARC├üT, -─é, demarca╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre suprafe╚Ťe, spa╚Ťii etc.) Care este delimitat printr-o linie de demarca╚Ťie. 2. (Despre sportivi angaja╚Ťi ├«ntr-un meci, ├«ntr-o ├«ntrecere) Care a sc─âpat de sub urm─ârirea adversarului. ÔÇô V. demarca.
DEMARC├ü, demarchez, vb. I. 1. Tranz. A ├«nsemna printr-o linie de demarca╚Ťie; a delimita, a desp─âr╚Ťi, a hot─ârnici. 2. Refl. (Sport) A sc─âpa de sub supravegherea adversarului. ÔÇô Din fr. d├ęmarquer.
DEMARC├üT, -─é, demarca╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre suprafe╚Ťe, spa╚Ťii etc.) Care este delimitat printr-o linie de demarca╚Ťie. 2. (Despre sportivi angaja╚Ťi ├«ntr-un meci, ├«ntr-o ├«ntrecere) Care a sc─âpat de sub urm─ârirea adversarului. ÔÇô V. demarca.
DEMARC├ü, demarchez, vb. I. 1. Tranz. A ├«nsemna printr-o linie de demarca╚Ťie; a delimita, a desp─âr╚Ťi, a hot─ârnici. 2. Refl. (Despre un juc─âtor de fotbal, handbal etc.) A sc─âpa de sub paza unui adversar, a evita ac╚Ťiunea de supraveghere a adversarului.
!demarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 demarcheáză/demárcă
demarc├í vb., ind. prez. 1 sg. demarch├ęz/ dem├írc, 3 sg. ╚Öi pl. demarche├íz─â/dem├írc─â
demarc├ít adj. m., pl. demarc├í╚Ťi; f. sg. demarc├ít─â, pl. demarc├íte
DEMARCÁ vb. v. delimita.
DEMARCÁT adj. v. delimitat.
DEMARC├ü vb. I. 1. tr. A ├«nsemna printr-o linie de demarca╚Ťie; a m─ârgini, a separa, a delimita, a hot─ârnici. 2. refl. (Sport) A sc─âpa de sub supravegherea adversarului. [< fr. d├ęmarquer, it. demarcare].
DEMARC├ü vb. I. tr. a ├«nsemna printr-o linie de demarca╚Ťie; a delimita, a desp─âr╚Ťi, a separa. II. refl. (sport) a sc─âpa de sub supravegherea adversarului. (< fr. d├ęmarquer)
A DEMARC├ü ~ch├ęz tranz. A determina tras├ónd anumite limite; a delimita; a ╚Ť─ârmuri. /<fr. d├ęmarquer
A SE DEMARC├ü pers. 3 se ~che├íz─â intranz. (despre juc─âtori de fotbal, handbal etc.) A ie╚Öi de sub supravegherea unui adversar. /<fr. d├ęmarquer
*dem├írc ╚Öi -ch├ęz a -c├í v. tr. (fr. d├ęmarquer, a scoate marca de pe un lucru cu ├«n╚Ťelesu lu─ş marquer, a marca. V. marc─â). Separ, hot─ârnicesc, delimitez.
DEMARCA vb. a circumscrie, a delimita, a hotărnici, a limita, a marca, a mărgini, (înv.) a hotărî, a semna. (~ un teren.)
DEMARCAT adj. circumscris, delimitat, limitat, m─ârginit. (Teren ~; suprafa╚Ť─â ~.)

Demarcat dex online | sinonim

Demarcat definitie

Intrare: demarca (1 demarc)
demarca 1 demarc verb grupa I conjugarea I
Intrare: demarca (1 demarchez)
demarca 1 demarchez verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: demarcat
demarcat adjectiv