Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

21 defini╚Ťii pentru demarcare

demarc├í [At: DEX / Pzi: ~ch├ęz / E: fr d├ęmarquer] 1 vt A trasa o linie de demarca╚Ťie (6). 2 vt A delimita. 3 vt A desp─âr╚Ťi. 4 vr (Spt) A sc─âpa de sub supravegherea adversarului.
demarc├íre sf [At: DEX / Pl: ~cß║»ri / E: demarca] 1 Trasare a unei linii de demarca╚Ťie (6) Si: demarcaj (1), demarcat1 (1), demarca╚Ťie (1). 2 Delimitare. 3 Desp─âr╚Ťire. 4 (Spt) Sc─âpare de sub supravegherea adversarului Si: demarcaj (4), demarcat1 (4), demarca╚Ťie (4).
DEMARC├ü, demarchez, vb. I. 1. Tranz. A ├«nsemna printr-o linie de demarca╚Ťie; a delimita, a desp─âr╚Ťi, a hot─ârnici. 2. Refl. (Sport) A sc─âpa de sub supravegherea adversarului. [Prez. ind. ╚Öi: dem├írc] ÔÇô Din fr. d├ęmarquer.
DEMARC├üRE, demarc─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) demarca ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. demarca.
DEMARC├ü, demarchez, vb. I. 1. Tranz. A ├«nsemna printr-o linie de demarca╚Ťie; a delimita, a desp─âr╚Ťi, a hot─ârnici. 2. Refl. (Sport) A sc─âpa de sub supravegherea adversarului. ÔÇô Din fr. d├ęmarquer.
DEMARC├üRE, demarc─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) demarca ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. demarca.
DEMARC├ü, demarchez, vb. I. 1. Tranz. A ├«nsemna printr-o linie de demarca╚Ťie; a delimita, a desp─âr╚Ťi, a hot─ârnici. 2. Refl. (Despre un juc─âtor de fotbal, handbal etc.) A sc─âpa de sub paza unui adversar, a evita ac╚Ťiunea de supraveghere a adversarului.
!demarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 demarcheáză/demárcă
demarcáre s. f., g.-d. art. demarcắrii; pl. demarcắri
demarc├í vb., ind. prez. 1 sg. demarch├ęz/ dem├írc, 3 sg. ╚Öi pl. demarche├íz─â/dem├írc─â
demarc├íre s. f. Ôćĺ marcare
DEMARCÁ vb. v. delimita.
DEMARCÁRE s. v. delimitare.
DEMARC├ü vb. I. 1. tr. A ├«nsemna printr-o linie de demarca╚Ťie; a m─ârgini, a separa, a delimita, a hot─ârnici. 2. refl. (Sport) A sc─âpa de sub supravegherea adversarului. [< fr. d├ęmarquer, it. demarcare].
DEMARC├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) demarca ╚Öi rezultatul ei; demarca╚Ťie. [< demarca].
DEMARC├ü vb. I. tr. a ├«nsemna printr-o linie de demarca╚Ťie; a delimita, a desp─âr╚Ťi, a separa. II. refl. (sport) a sc─âpa de sub supravegherea adversarului. (< fr. d├ęmarquer)
A DEMARC├ü ~ch├ęz tranz. A determina tras├ónd anumite limite; a delimita; a ╚Ť─ârmuri. /<fr. d├ęmarquer
A SE DEMARC├ü pers. 3 se ~che├íz─â intranz. (despre juc─âtori de fotbal, handbal etc.) A ie╚Öi de sub supravegherea unui adversar. /<fr. d├ęmarquer
*dem├írc ╚Öi -ch├ęz a -c├í v. tr. (fr. d├ęmarquer, a scoate marca de pe un lucru cu ├«n╚Ťelesu lu─ş marquer, a marca. V. marc─â). Separ, hot─ârnicesc, delimitez.
DEMARCA vb. a circumscrie, a delimita, a hotărnici, a limita, a marca, a mărgini, (înv.) a hotărî, a semna. (~ un teren.)
DEMARCARE s. circumscriere, delimitare, demarca╚Ťie, hot─ârnicire, limitare, marcare, m─ârginire. (~ a unui teren.)

Demarcare dex online | sinonim

Demarcare definitie

Intrare: demarca (1 demarc)
demarca 1 demarc verb grupa I conjugarea I
Intrare: demarcare
demarcare substantiv feminin
Intrare: demarca (1 demarchez)
demarca 1 demarchez verb grupa I conjugarea a II-a