Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru demarca╚Ťie

demarca╚Ťie sf [At: DEX / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr d├ęmarcation] 1 Demarcare (1). 2 Delimitare. 3 Desp─âr╚Ťire. 4 (Spt) Demarcare (4). 5 Opera╚Ťie prin care se stabile╚Öte frontiera dintre dou─â state sau limita dintre dou─â localit─â╚Ťi, regiuni, suprafe╚Ťe de teren etc. 6 (├Äs) Linie de ~ Linie care desparte dou─â state, dou─â localit─â╚Ťi, dou─â regiuni sau dou─â suprafe╚Ťe de teren. 7 (Fig) Limit─â care desparte dou─â no╚Ťiuni.
DEMARC├ü╚ÜIE, demarca╚Ťii, s. f. Delimitare, desp─âr╚Ťire, separare. ÔÖŽ Opera╚Ťie prin care se stabile╚Öte frontiera dintre dou─â state sau linia desp─âr╚Ťitoare dintre dou─â suprafe╚Ťe de teren. ÔŚŐ Linie de demarca╚Ťie = linie care desparte dou─â ╚Ť─âri sau dou─â suprafe╚Ťe de teren. [Var.: demarca╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. d├ęmarcation.
DEMARCA╚ÜI├ÜNE s. f. v. demarca╚Ťie.
DEMARC├ü╚ÜIE, demarca╚Ťii, s. f. Delimitare, desp─âr╚Ťire, separare. ÔÖŽ Opera╚Ťie prin care se stabile╚Öte frontiera dintre dou─â state sau linia desp─âr╚Ťitoare dintre dou─â suprafe╚Ťe de teren. ÔŚŐ Linie de demarca╚Ťie = linie care desparte dou─â ╚Ť─âri sau dou─â suprafe╚Ťe de teren. [Var.: demarca╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. d├ęmarcation.
DEMARCA╚ÜI├ÜNE s. f. v. demarca╚Ťie.
DEMARC├ü╚ÜIE, demarca╚Ťii, s. f. Desp─âr╚Ťire, separare, delimitare. Linie de demarca╚Ťie = linie care desparte dou─â ╚Ť─âri, dou─â suprafe╚Ťe de teren sau, fig., dou─â no╚Ťiuni (indic├«nd grani╚Ťa dintre ele).
demarc├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. demarc├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. demarc├í╚Ťiei; pl. demarc├í╚Ťii, art. demarc├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
demarc├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. demarc├í╚Ťia (sil. -ti-a), g.-d. art. demarc├í╚Ťiei; pl. demarc├í╚Ťii, art. demarc├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
DEMARCÁȚIE s. v. delimitare.
DEMARC├ü╚ÜIE s.f. Desp─âr╚Ťire, separare, delimitare; demarcare. ÔŚŐ Linie de demarca╚Ťie = linie care desparte dou─â teritorii sau (fig.) dou─â no╚Ťiuni. [Gen. -iei, var. demarca╚Ťiune s.f. / cf. fr. d├ęmarcation, it. demarcazione].
DEMARCA╚ÜI├ÜNE s.f. v. demarca╚Ťie.
DEMARC├ü╚ÜIE s. f. delimitare, desp─âr╚Ťire, separare. ÔŚŐ opera╚Ťie prin care se stabile╚Öte frontiera dintre dou─â state sau linia desp─âr╚Ťitoare dintre dou─â suprafe╚Ťe de teren. ÔÖŽ linie de ~ = linie care desparte dou─â teritorii sau (fig.) dou─â no╚Ťiuni. (< fr. d├ęmarcation)
DEMARC├ü╚ÜIE ~i f. v. A DEMARCA. ÔŚŐ Linie de ~ linie care desparte dou─â suprafe╚Ťe de teren, dou─â zone ale unui teritoriu etc. [Art. demarca╚Ťia; G.-D. demarca╚Ťiei; Sil. -╚Ťi-e] /<fr. d├ęmarcation
demarca╚Ťi(un)e f. separa╚Ťiune. distinc╚Ťiune: a stabili o strict─â demarca╚Ťiune.
*demarca╚Ťi├║ne f. (fr. d├ęmarcation). Ac╚Ťiunea de a demarca, separa╚Ťiune, hot─ârnicire, demilita╚Ťiune. Linie de demarca╚Ťiune, linie de separa╚Ťiune, hotar. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie.
DEMARCAȚIE s. circumscriere, delimitare, demarcare, hotărnicire, limitare, marcare, mărginire. (~ a unui teren.)

Demarca╚Ťie dex online | sinonim

Demarca╚Ťie definitie

Intrare: demarca╚Ťie
demarca╚Ťiune
demarca╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e