demarare definitie

2 intrări

20 definiții pentru demarare

demará [At: DEX / Pzi: ~réz / E: fr démarrer] 1 vi (D. autovehicule, motoare) A se pune în mișcare Si: a porni. 2 vt (Mrn) A dezlega odgoanele unei corăbii, în vederea plecării. 3 vi (Spt) A-și lua avânt, pornind în viteză într-o cursă.
demaráre sf [At: DEX / Pl: ~rắri / E: demara] 1 Punere în mișcare a unui vehicul, motor etc. Si: demaraj (1), demarat1 (1). 2 (Mrn) Dezlegare a odgoanelor unei corăbii, în vederea plecării Si: demaraj (2), demarat1 (2). 3 (Spt) Pornire cu avânt și viteză maximă într-o cursă Si: demaraj (3), demarat1 (3).
DEMARÁ, demarez, vb. I. 1. Intranz. (Despre autovehicule, motoare etc.) A se pune în mișcare, a porni. 2. Tranz. A dezlega odgoanele unei corăbii (în vederea plecării). 3. Intranz. Fig. A-și lua avânt, a porni în viteză – Din fr. démarrer.
DEMARÁRE, demarări, s. f. Acțiunea de a demara și rezultatul ei; demaraj. – V. demara.
DEMARÁ, demarez, vb. I. 1. Intranz. (Despre autovehicule, motoare etc.) A se pune în mișcare, a porni. 2. Tranz. A dezlega odgoanele unei corăbii (în vederea plecării). 3. Intranz. Fig. (Sport) A-și lua avânt, a porni în viteză (într-o cursă). – Din fr. démarrer.
DEMARÁRE, demarări, s. f. Acțiunea de a demara și rezultatul ei; demaraj. – V. demara.
DEMARÁ, demarez, vb. I. Intranz. 1. (Tehn.; despre autovehicule, motoare etc.) A porni, a se pune în mișcare. Automobilele demarează aproape fără zgomot. 2. Fig. (Sport) A-și lua avînt, a porni în viteză. Extrema stîngă demarează spre poarta adversă și trage puternic.
DEMARÁRE, demarări, s. f. Acțiunea de a demara; punere în mișcare (a unui autovehicul, a unui motor etc.).
demará (a ~) vb., ind. prez. 3 demareáză
demaráre s. f., g.-d. art. demarắrii; pl. demarắri
demará vb., ind. prez. 1 sg. demaréz, 3 sg. și pl. demareáză
demaráre s. f., g.-d. art. demarării; pl. demarări
DEMARÁ vb. (TEHN.) a porni. (Mașina ~.)
DEMARÁRE s. (TEHN.) demaraj, pornire. (~ unei mașini.)
DEMARÁ vb. I. 1. tr. A porni, a pune în mișcare (mașini, motoare). 2. tr. A dezlega odgoanele unei corăbii (în vederea plecării). 3. intr. (Fig.; sport) A porni cu avânt, în viteză. [< fr. démarrer].
DEMARÁRE s.f. Acțiunea de a demara; demaraj. [< demara].
DEMARÁ vb. I. tr. a dezlega odgoanele unei corăbii (în vederea plecării). II. intr. 1. (despre autovehicule, motoare etc.) a se pune în mișcare, a porni. 2. (fig.; despre un sportiv participant la o cursă) a porni cu avânt, în viteză, a țâșni; (despre o acțiune, o afacere) a începe. (< fr. démarrer)
A DEMARÁ ~éz 1. intranz. 1) (despre autovehicule) A se pune în mișcare; a porni. 2) sport A porni cu avânt; a se avânta. 2. tranz. (corăbii) A elibera de parâme (în vederea plecării). /<fr. démarrer
DEMARA vb. (TEHN.) a porni. (Mașina ~.)
DEMARARE s. (TEHN.) demaraj, pornire. (~ unei mașini.)

demarare dex

Intrare: demara
demara verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: demarare
demarare substantiv feminin