Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru demarare

demar├í [At: DEX / Pzi: ~r├ęz / E: fr d├ęmarrer] 1 vi (D. autovehicule, motoare) A se pune ├«n mi╚Öcare Si: a porni. 2 vt (Mrn) A dezlega odgoanele unei cor─âbii, ├«n vederea plec─ârii. 3 vi (Spt) A-╚Öi lua av├ónt, pornind ├«n vitez─â ├«ntr-o curs─â.
demaráre sf [At: DEX / Pl: ~rắri / E: demara] 1 Punere în mișcare a unui vehicul, motor etc. Si: demaraj (1), demarat1 (1). 2 (Mrn) Dezlegare a odgoanelor unei corăbii, în vederea plecării Si: demaraj (2), demarat1 (2). 3 (Spt) Pornire cu avânt și viteză maximă într-o cursă Si: demaraj (3), demarat1 (3).
DEMAR├ü, demarez, vb. I. 1. Intranz. (Despre autovehicule, motoare etc.) A se pune ├«n mi╚Öcare, a porni. 2. Tranz. A dezlega odgoanele unei cor─âbii (├«n vederea plec─ârii). 3. Intranz. Fig. A-╚Öi lua av├ónt, a porni ├«n vitez─â ÔÇô Din fr. d├ęmarrer.
DEMAR├üRE, demar─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a demara ╚Öi rezultatul ei; demaraj. ÔÇô V. demara.
DEMAR├ü, demarez, vb. I. 1. Intranz. (Despre autovehicule, motoare etc.) A se pune ├«n mi╚Öcare, a porni. 2. Tranz. A dezlega odgoanele unei cor─âbii (├«n vederea plec─ârii). 3. Intranz. Fig. (Sport) A-╚Öi lua av├ónt, a porni ├«n vitez─â (├«ntr-o curs─â). ÔÇô Din fr. d├ęmarrer.
DEMAR├üRE, demar─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a demara ╚Öi rezultatul ei; demaraj. ÔÇô V. demara.
DEMARÁ, demarez, vb. I. Intranz. 1. (Tehn.; despre autovehicule, motoare etc.) A porni, a se pune în mișcare. Automobilele demarează aproape fără zgomot. 2. Fig. (Sport) A-și lua avînt, a porni în viteză. Extrema stîngă demarează spre poarta adversă și trage puternic.
DEMAR├üRE, demar─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a demara; punere ├«n mi╚Öcare (a unui autovehicul, a unui motor etc.).
demará (a ~) vb., ind. prez. 3 demareáză
demaráre s. f., g.-d. art. demarắrii; pl. demarắri
demar├í vb., ind. prez. 1 sg. demar├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. demare├íz─â
demaráre s. f., g.-d. art. demarării; pl. demarări
DEMARÁ vb. (TEHN.) a porni. (Mașina ~.)
DEMARÁRE s. (TEHN.) demaraj, pornire. (~ unei mașini.)
DEMAR├ü vb. I. 1. tr. A porni, a pune ├«n mi╚Öcare (ma╚Öini, motoare). 2. tr. A dezlega odgoanele unei cor─âbii (├«n vederea plec─ârii). 3. intr. (Fig.; sport) A porni cu av├ónt, ├«n vitez─â. [< fr. d├ęmarrer].
DEMAR├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a demara; demaraj. [< demara].
DEMAR├ü vb. I. tr. a dezlega odgoanele unei cor─âbii (├«n vederea plec─ârii). II. intr. 1. (despre autovehicule, motoare etc.) a se pune ├«n mi╚Öcare, a porni. 2. (fig.; despre un sportiv participant la o curs─â) a porni cu av├ónt, ├«n vitez─â, a ╚Ť├ó╚Öni; (despre o ac╚Ťiune, o afacere) a ├«ncepe. (< fr. d├ęmarrer)
A DEMAR├ü ~├ęz 1. intranz. 1) (despre autovehicule) A se pune ├«n mi╚Öcare; a porni. 2) sport A porni cu av├ónt; a se av├ónta. 2. tranz. (cor─âbii) A elibera de par├óme (├«n vederea plec─ârii). /<fr. d├ęmarrer
DEMARA vb. (TEHN.) a porni. (Mașina ~.)
DEMARARE s. (TEHN.) demaraj, pornire. (~ unei mașini.)

Demarare dex online | sinonim

Demarare definitie

Intrare: demara
demara verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: demarare
demarare substantiv feminin