demaráj sn [At: DEX / Pl: ~e / E: fr démarrage] 1-3 Demarare (1-3). 4 (Fig) Început al unei activități. 5 (Fig) Avânt. 6 (Spt) Forță și viteză cu care se pornește într-o cursă.

DEMARÁJ, demaraje, s. n. 1. Demarare. 2. Dezlegare a odgoanelor unei corăbii (în vederea plecării). 3. Început al unei activități. 4. Fig. (Sport) Avânt, forță, viteză cu care se pornește într-o cursă, într-o întrecere etc. – Din fr. démarrage.

DEMARÁJ, demaraje, s. n. 1. Demarare. 2. Dezlegare a odgoanelor unei corăbii (în vederea plecării). 3. Început al unei activități. 4. Fig. (Sport) Avânt, forță, viteză cu care se pornește într-o cursă, într-o întrecere etc. – Din fr. démarrage.

DEMARÁJ, demaraje, s. n. 1. Demarare. ◊ Accelerație de demaraj = accelerație cu care un vehicul sau o mașină părăsește starea de repaus pentru a ajunge la o anumită viteză. 2. Dezlegarea odgoanelor unei corăbii.

demaráj s. n., pl. demaráje

demaráj s. n., pl. demaráje

DEMARÁJ s. v. demarare.

DEMARÁJ s.n. Demarare. [< fr. démarrage].

DEMARÁJ s. n. demarare. (< fr. démarrage)

DEMARAJ s. (TEHN.) demarare, pornire. (~ unui autovehicul.)