Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru demaraj

demar├íj sn [At: DEX / Pl: ~e / E: fr d├ęmarrage] 1-3 Demarare (1-3). 4 (Fig) ├Änceput al unei activit─â╚Ťi. 5 (Fig) Av├ónt. 6 (Spt) For╚Ť─â ╚Öi vitez─â cu care se porne╚Öte ├«ntr-o curs─â.
DEMAR├üJ, demaraje, s. n. 1. Demarare. 2. Dezlegare a odgoanelor unei cor─âbii (├«n vederea plec─ârii). 3. ├Änceput al unei activit─â╚Ťi. 4. Fig. (Sport) Av├ónt, for╚Ť─â, vitez─â cu care se porne╚Öte ├«ntr-o curs─â, ├«ntr-o ├«ntrecere etc. ÔÇô Din fr. d├ęmarrage.
DEMAR├üJ, demaraje, s. n. 1. Demarare. 2. Dezlegare a odgoanelor unei cor─âbii (├«n vederea plec─ârii). 3. ├Änceput al unei activit─â╚Ťi. 4. Fig. (Sport) Av├ónt, for╚Ť─â, vitez─â cu care se porne╚Öte ├«ntr-o curs─â, ├«ntr-o ├«ntrecere etc. ÔÇô Din fr. d├ęmarrage.
DEMAR├üJ, demaraje, s. n. 1. Demarare. ÔŚŐ Accelera╚Ťie de demaraj = accelera╚Ťie cu care un vehicul sau o ma╚Öin─â p─âr─âse╚Öte starea de repaus pentru a ajunge la o anumit─â vitez─â. 2. Dezlegarea odgoanelor unei cor─âbii.
demaráj s. n., pl. demaráje
demaráj s. n., pl. demaráje
DEMARÁJ s. v. demarare.
DEMAR├üJ s.n. Demarare. [< fr. d├ęmarrage].
DEMAR├üJ s. n. demarare. (< fr. d├ęmarrage)
DEMARAJ s. (TEHN.) demarare, pornire. (~ unui autovehicul.)

Demaraj dex online | sinonim

Demaraj definitie

Intrare: demaraj
demaraj substantiv neutru