demantelare definitie

2 intrări

6 definiții pentru demantelare

DEMANTELÁ, demantelez, vb. I. Tranz. (Livr.) A demola; fig. a dezorganiza. – Din fr. démanteler.
*demantelá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 demanteleáză
demantelá vb., ind. prez.1 sg. demanteléz, 3 sg. și pl. demanteleáză
demanteláre s. f., g.-d. art. demantelării
DEMANTELÁ vb. tr. 1. a demola sistematic dispozitivele de apărare ale unei cetăți spre a o scoate din sistemul defensiv. 2. (fig.) a dezorganiza, a destrăma. (< fr. démanteler)
demanteláre s. f. Distrugere ◊ „[Berlusconi] va încerca tocmai demantelarea aparatului statist mussolinian din economia Italiei.” R.l. 3 VI 94 p. 8. ◊ „Măsuri pentru demantelarea sistemelor comunismului totalitar.” ◊ „22” 12/96 p. 8 (din it. demantelazione; cf. fr. démantelement)

demantelare dex

Intrare: demantela
demantela verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: demantelare
demantelare substantiv feminin