demagnetizat definitie

15 definiții pentru demagnetizat

demagnetizá vtr [At: DEX / Pzi: ~zéz / E: fr démagnétiser] 1-2 (A face ca un corp să-și piardă sau) a-și pierde proprietățile magnetice.
demagnetizát1 sn [At: MDA ms / E: demagnetiza] 1-2 Demagnetizare (1-2).
demagnetizát2, ~ă a [At: DEX / Pl: ~ați, ~e / E: demagnetiza] (D. un corp) Care și-a pierdut proprietățile magnetice.
DEMAGNETIZÁ, demagnetizez, vb. I. Tranz. și refl. A pierde sau a face ca un corp să-și piardă proprietățile magnetice. – Din fr. démagnétiser.
DEMAGNETIZÁT, -Ă, demagnetizați, -te, adj. Care și-a pierdut proprietățile magnetice. – V. demagnetiza.
DEMAGNETIZÁ, demagnetizez, vb. I. Tranz. și refl. A pierde sau a face ca un corp să-și piardă proprietățile magnetice. – Din fr. démagnétiser.
DEMAGNETIZÁT, -Ă, demagnetizați, -te, adj. Care și-a pierdut proprietățile magnetice. – V. demagnetiza.
DEMAGNETIZÁ, demagnetizez, vb. I. Tranz. A face ca un corp să-și piardă proprietățile magnetice.
demagnetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 demagnetizeáză
demagnetizá vb., ind. prez. 1 sg. demagnetizéz, 3 sg. și pl. demagnetizeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. demagnetizéze
A demagnetiza ≠ a magnetiza
DEMAGNETIZÁ vb. I. tr., refl. A pierde sau a face ca un corp să-și piardă magnetismul. [P.i. -zez. / cf. fr. démagnétiser].
DEMAGNETIZÁ vb. tr., refl. a pierde, a face ca un corp să-și piardă magnetizarea. (< fr. démagnétiser)
A DEMAGNETIZÁ ~éz tranz. (corpuri magnetizate) A face să se demagnetizeze. /<fr. démagnétiser
A SE DEMAGNETIZÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A-și pierde magnetismul. /<fr. démagnétiser

demagnetizat dex

Intrare: demagnetiza
demagnetiza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: demagnetizat
demagnetizat adjectiv