demagnetizare definitie

17 definiții pentru demagnetizare

demagnetizá vtr [At: DEX / Pzi: ~zéz / E: fr démagnétiser] 1-2 (A face ca un corp să-și piardă sau) a-și pierde proprietățile magnetice.
demagnetizáre sf [At: DEX / Pl: ~zắri / E: demagnetiza] 1 Supunere a unui corp la un proces care îl face să-și piardă proprietățile magnetice Si: demagnetizat1 (1). 2 Pierdere de către un corp a proprietăților sale magnetice Si: demagnetizat1 (2).
DEMAGNETIZÁ, demagnetizez, vb. I. Tranz. și refl. A pierde sau a face ca un corp să-și piardă proprietățile magnetice. – Din fr. démagnétiser.
DEMAGNETIZÁRE, demagnetizări, s. f. Acțiunea de a (se) demagnetiza și rezultatul ei. – V. demagnetiza.
DEMAGNETIZÁ, demagnetizez, vb. I. Tranz. și refl. A pierde sau a face ca un corp să-și piardă proprietățile magnetice. – Din fr. démagnétiser.
DEMAGNETIZÁRE, demagnetizări, s. f. Acțiunea de a (se) demagnetiza și rezultatul ei. – V. demagnetiza.
DEMAGNETIZÁ, demagnetizez, vb. I. Tranz. A face ca un corp să-și piardă proprietățile magnetice.
demagnetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 demagnetizeáză
demagnetizáre s. f., g.-d. art. demagnetizắrii; pl. demagnetizắri
demagnetizá vb., ind. prez. 1 sg. demagnetizéz, 3 sg. și pl. demagnetizeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. demagnetizéze
demagnetizáre s. f. → magnetizare
A demagnetiza ≠ a magnetiza
DEMAGNETIZÁ vb. I. tr., refl. A pierde sau a face ca un corp să-și piardă magnetismul. [P.i. -zez. / cf. fr. démagnétiser].
DEMAGNETIZÁRE s.f. Faptul de a (se) demagnetiza și rezultatul ei. [< demagnetiza].
DEMAGNETIZÁ vb. tr., refl. a pierde, a face ca un corp să-și piardă magnetizarea. (< fr. démagnétiser)
A DEMAGNETIZÁ ~éz tranz. (corpuri magnetizate) A face să se demagnetizeze. /<fr. démagnétiser
A SE DEMAGNETIZÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A-și pierde magnetismul. /<fr. démagnétiser

demagnetizare dex

Intrare: demagnetiza
demagnetiza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: demagnetizare
demagnetizare substantiv feminin