Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
10 definiții pentru demâncat
demâncát sn [At: BIBLIA (1688), 191/41 / S și: de mâncat / Pl: ~uri / E: de4 + mâncat] (Îvp) Mâncare.
DEMÂNCÁT s. n. (Pop.) Demâncare. – De4 + mâncat.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
DEMÂNCÁT s. n. (Rar) Demâncare. – De4 + mâncat.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
DEMÎNCÁT s. n. (Rar) Demîncare. Fată hăi! ia dă tu flăcăului demîncatul ce i-am făcut eu și pornește-l. EMINESCU, L. P. 184.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
!de mâncát prep. + vb. (dă ~; ~, aș mânca)
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
demâncát (mâncare) (pop., rar) s. n. (s-a dus cu ~)
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
de mâncát prep. + s. n.
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
demâncát (mâncare) s. n.
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
DEMÂNCÁT s. v. aliment, hrană, mâncare.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
demîncat s. v. ALIMENT. HRANĂ. MÎNCARE.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
Demâncat dex online | sinonim
Demâncat definitie
Intrare: demâncat
demâncat substantiv neutru
