Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru dem├óncat

demâncát sn [At: BIBLIA (1688), 191/41 / S și: de mâncat / Pl: ~uri / E: de4 + mâncat] (Îvp) Mâncare.
DEM├éNC├üT s. n. (Pop.) Dem├óncare. ÔÇô De4 + m├óncat.
DEM├éNC├üT s. n. (Rar) Dem├óncare. ÔÇô De4 + m├óncat.
DEMÎNCÁT s. n. (Rar) Demîncare. Fată hăi! ia dă tu flăcăului demîncatul ce i-am făcut eu și pornește-l. EMINESCU, L. P. 184.
!de mâncát prep. + vb. (dă ~; ~, aș mânca)
demâncát (mâncare) (pop., rar) s. n. (s-a dus cu ~)
de mâncát prep. + s. n.
demâncát (mâncare) s. n.
DEMÂNCÁT s. v. aliment, hrană, mâncare.
demîncat s. v. ALIMENT. HRANĂ. MÎNCARE.

Demâncat dex online | sinonim

Demâncat definitie

Intrare: demâncat
demâncat substantiv neutru