Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru dem├óncare

demâncáre sf [At: PSALT. HUR. 46r/6 / V: dă~ / Pl: ~cắri / E: de4 + mâncare] (Îvp) Mâncare.[1] modificată
DEM├éNC├üRE s. f. (Pop.) M├óncare, hran─â, bucate; dem├óncat. ÔÇô De4 + m├óncare.
DEM├éNC├üRE s. f. M├óncare, hran─â, bucate; dem├óncat. ÔÇô De4 + m├óncare.
DEM├ÄNC├üRE s. f. M├«ncare, hran─â, alimente, bucate. La secer─â... rom├«nul porne╚Öte c├«t se poate de diminea╚Ť─â, lu├«ndu-╚Öi bucatele sau dem├«ncarea pentru ziua ├«ntreag─â. PAMFILE, A. R. 117. ╚śi cum m─â scol, ├«ndat─â m─â ╚Öi trimite mama cu dem├«ncare ├«n ╚Ťarin─â la ni╚Öte lingurari, ce-i aveam tocmi╚Ťi pr─â╚Öitori. CREANG─é, A. 52.
de mâncáre (de mâncat) prep. + s. f. (dă ~)
demâncáre (mâncare) (pop.) s. f. (s-a dus cu ~)
demâncáre (mâncare) s. f.
DEMÂNCÁRE s. v. aliment, hrană, mâncare.
DEMÂNCÁRE f. pop. Ceea ce servește la alimentarea unui organism viu; hrană; nutriment. /de + mâncare
dem├«nc├íre f., pl. inuz. ─âr─ş. M├«ncare (alimente) transportat─â: a venit cu dem├«ncarea lucr─âtorilor.
m├«nc├íre f., pl. ─âr─ş. Ac╚Ťiunea de a m├«nca. Ce─şa ce se m─ân├«nc─â, aliment, bucate; ─şaurtu e o m├«ncare care prelunge╚Öte v─şa╚Ťa. Mas─â, pr├«nz or─ş cin─â: do┼ş─â m├«nc─âr─ş pe zi, a da cu─şva m├«ncare (subst) sa┼ş de m├«ncare = de m├«ncat (verb). ÔÇô Pop. se zice ╚Öi a adus dem├«ncarea (subst.).
demîncare s. v. ALIMENT. HRANĂ. MÎNCARE.

Demâncare dex online | sinonim

Demâncare definitie

Intrare: demâncare (pl. -căruri)
demâncare pl. -căruri
Intrare: demâncare (pl. -cări)
demâncare pl. -cări substantiv feminin