deluzóriu, ~ie a [At: DEX / Pl: ~ii / E: fr délusoire, lat delusorius] (Liv) 1 Înșelător. 2 Iluzoriu.

DELUZÓRIU, -IE, deluzorii, adj. (Livr.) Înșelător, iluzoriu. – Din fr. délusoire, lat. delusorius.

DELUZÓRIU, -IE, deluzorii, adj. (Livr.) Înșelător, iluzoriu. – Din fr. délusoire, lat. delusorius.

deluzóriu (livr.) [riu pron. rĭu] adj. m., f. deluzórie (-ri-e); pl. m. și f. deluzórii

deluzóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. deluzórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. deluzórii

DELUZÓRIU, -IE adj. (Liv.) Înșelător; iluzoriu. [Pron. -riu. / cf. lat. delusorius, fr. délusoire].

DELUZÓRIU, -IE adj. înșelător; iluzoriu. (< lat. delusorius, fr. délusoire)

DELUZÓRIU ~e (~i) livr. Care induce în eroare; înșelător; iluzoriu. [Sil. -zo-riu] /<fr. délusoire, lat. delusorius