delúviu sn [At: DEX / Pl: ~ii / E: lat diluvium] Material sedimentar provenit din alterarea și dezagregarea rocilor, aflat în curs de scurgere sub influența șuvoaielor de apă, pe pantele diferiților versanți.

DELÚVIU, deluvii, s. n. Material sedimentar provenit din alterarea și dezagregarea rocilor, aflat în curs de scurgere sub influența apelor de șiroire pe pantele diferiților versanți. – Din lat. diluvium.

DELÚVIU, deluvii, s. n. Material sedimentar provenit din alterarea și dezagregarea rocilor, aflat în curs de scurgere sub influența apelor de șiroire pe pantele diferiților versanți. – Din lat. diluvium.

delúviu (sediment) [viu pron. vĭu] s. n., art. delúviul; pl. delúvii, art. delúviile (-vi-i-)

delúviu (material sedimentar) s. n. [-viu pron. -viu], art. delúviul; pl. delúvii, art. delúviile (sil. -vi-i-)

DELÚVIU s.n. (Geol.) Material sedimentar detritic provenit din alterarea și degradarea rocilor, transportat de apele de șiroire. [Pron. -viu. / cf. lat. diluvium, it. diluvio].

DELÚVIU s. n. material detritic provenit din alterarea și degradarea rocilor, transportat de apele de șiroire. (< lat. diluvium)

DELÚVIU ~i n. Material sedimentar, provenit din dezagregarea unor roci și transportat de ape pe pantele unor versanți. [Sil. -lu-viu] /<lat. diluvium

deluviu, (engl.= deluviu) material rezultat în urma proceselor de alterare, dezagregare și alunecare gravitațională și acumulat (în echilibru temporar) pe versanți, sub acțiunea apelor de șiroire și are o compoziție mineralogică eterogenă. V. și coluviu, eluviu, proluviu.