delúț sn [At: DEX / Pl: ~e / E: deal + -uț] (Șhp) 1-10 Delușor (1-10).

DELÚȚ, deluțe, s. n. (Rar) Delușor. – Deal + suf. -uț.

DELÚȚ, deluțe, s. n. (Pop.) Delușor. – Deal + suf. -uț.

DELÚȚ, deluțe, s. n. (Popular) Delușor. Busuioc de pe deluț, Eu mi-am prins un alt drăguț. MARIAN, S. 76. Cucuruz de pe deluț, Ce ești, bade-așa mîndruț? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 404.

delúț (rar) s. n., pl. delúțe

delúț s. n., pl. delúțe