delirare definitie

2 intrări

20 definiții pentru delirare

delirá vi [At: DEX / Pzi: ~réz / E: fr délirer] 1 A fi în stare de delir (1). 2 (Fig) A vorbi mult, pătimaș (spunând lucruri utopice sub influența unui entuziasm excesiv).
deliráre sf [At: DEX / Pl: ~rări / E: delira] Stare de delir (1) Si: delirat1.
DELIRÁ, delirez, vb. I. Intranz. A fi în stare de delir; a aiura. – Din fr. délirer, lat. delirare.
DELIRÁRE, delirări, s. f. Acțiunea de a delira și rezultatul ei. – V. delira.
DELIRÁ, delirez, vb. I. Intranz. A fi în stare de delir; a aiura. – Din fr. délirer, lat. delirare.
DELIRÁRE, delirări, s. f. Acțiunea de a delira și rezultatul ei. – V. delira.
DELIRÁ, delirez, vb. I. Intranz. A aiura. A fost o întîmplare norocoasă... că în noaptea cînd a început să delireze l-am auzit. C. PETRESCU, C. V. 205.
delirá (a ~) vb., ind. prez. 3 delireáză
deliráre s. f., g.-d. art. delirắrii; pl. delirắri
delirá vb., ind. prez. 1 sg. deliréz, 3 sg. și pl. delireáză
deliráre s. f., g.-d. art. delirării; pl. delirări
DELIRÁ vb. (MED.) a aiura, (înv. și reg.) a bâigui, (Olt.) a lozi. (Bolnavul ~ din cauza febrei.)
DELIRÁRE s. (MED.) v. delir.
DELIRÁ vb. I. intr. A fi într-o stare de delir; a aiura. [< fr. délirer, it., lat. delirare].
DELIRÁ vb. intr. a fi într-o stare de delir; a aiura. (< fr. délirer, lat. delirare)
A DELIRÁ ~éz intranz. A vorbi fără înțeles din cauza tulburării conștiinței; a fi în delir; a aiura. /<fr. délirer, lat. delirare
delirà v. a avea delir, a aiuri.
*deliréz v. intr. (lat. deliro, -áre, a ĭeși din brazdă, fig. a aĭura, d. lîra, brazdă). Aĭurez, îs în delir. V. bîiguĭ și greș.
DELIRA vb. (MED.) a aiura, (înv. și reg.) a bîigui, (Olt.) a lozi. (Bolnavul ~ din cauza febrei.)
DELIRARE s. (MED.) aiurare, aiureală, delir, (înv. și reg.) bîiguială, bîiguire. (~ unui bolnav febril.)

delirare dex

Intrare: delira
delira verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: delirare
delirare substantiv feminin