delira definitie

2 intrări

16 definiții pentru delira

delí-agá sm [At: MUSTE, ap. ȘIO II2, 45 / Pl: ~le / E: tc deli-aga] (Tcî) Delibașă.
deli-ceaúș sm [At: DIONISIE, C. 210 / Pl: ~i / E: tc deli-çauș) (Înv) Caporal în armata turcească.
delirá vi [At: DEX / Pzi: ~réz / E: fr délirer] 1 A fi în stare de delir (1). 2 (Fig) A vorbi mult, pătimaș (spunând lucruri utopice sub influența unui entuziasm excesiv).
DELIRÁ, delirez, vb. I. Intranz. A fi în stare de delir; a aiura. – Din fr. délirer, lat. delirare.
DELIRÁ, delirez, vb. I. Intranz. A fi în stare de delir; a aiura. – Din fr. délirer, lat. delirare.
DELIRÁ, delirez, vb. I. Intranz. A aiura. A fost o întîmplare norocoasă... că în noaptea cînd a început să delireze l-am auzit. C. PETRESCU, C. V. 205.
delirá (a ~) vb., ind. prez. 3 delireáză
delirá vb., ind. prez. 1 sg. deliréz, 3 sg. și pl. delireáză
DELIRÁ vb. (MED.) a aiura, (înv. și reg.) a bâigui, (Olt.) a lozi. (Bolnavul ~ din cauza febrei.)
DELIRÁ vb. I. intr. A fi într-o stare de delir; a aiura. [< fr. délirer, it., lat. delirare].
DELIRÁ vb. intr. a fi într-o stare de delir; a aiura. (< fr. délirer, lat. delirare)
delí (-lésc, -ít), vb. A da, a împărți. Bg. deliă „a împărți”, din sl. dĕlŭ „parte”; cf. deal. Cuvînt rar. Pare identic, sau cel puțin trebuie să se fi încrucișat cu dili. – Der. delniță, s. f. (înv., și Olt., țarină, arătură), din sl. dĕlnica (Miklosich, Slaw. Elem., 22); delnic, adj. (înstărit, avut), din sl. dĕlnikŭ.
A DELIRÁ ~éz intranz. A vorbi fără înțeles din cauza tulburării conștiinței; a fi în delir; a aiura. /<fr. délirer, lat. delirare
delirà v. a avea delir, a aiuri.
*deliréz v. intr. (lat. deliro, -áre, a ĭeși din brazdă, fig. a aĭura, d. lîra, brazdă). Aĭurez, îs în delir. V. bîiguĭ și greș.
DELIRA vb. (MED.) a aiura, (înv. și reg.) a bîigui, (Olt.) a lozi. (Bolnavul ~ din cauza febrei.)

delira dex

Intrare: delira
delira verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: deli
deli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a