Dicționare ale limbii române

2 intrări

18 definiții pentru delimitat

delimitá vtr [At: GHICA, C. E. I, 151 / Pzi: ~téz / E: fr délimiter] 1-2 A (se) fixa limitele unui lucru Si: a (se) limita, a (se) mărgini, a (se) stabili. 3-4 (Fig) A (se) contura.
delimitát2, ~ă a [At: I. IONESCU, M. 99 / Pl: ~ați, ~e / E: delimita] Cu limite fixate Si: hotărât, mărginit.
delimitát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: delimita] (Înv) Delimitare.
DELIMITÁ, delimitez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) stabili, a (se) fixa limitele unui lucru; a (se) mărgini, a (se) limita. ♦ A (se) contura. ♦ Refl. A-și preciza poziția într-un anumit context. – Din fr. délimiter, lat. delimitare.
DELIMITÁ, delimitez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) stabili, a (se) fixa limitele unui lucru; a (se) mărgini, a (se) limita. ♦ A (se) contura. – Din fr. délimiter, lat. delimitare.
DELIMITÁ, delimitez, vb. I. Tranz. A stabili sau a fixa limitele, hotarele unui lucru. În fața sfaturilor populare și a organelor agricole stă sarcina de a delimita... perimetrele zonelor legumicole din jurul orașelor și centrelor muncitorești. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2883. Aceste șepte plăși sînt foarte rău delimitate. I. IONESCU, M. 99. ◊ Fig. Sferele noastre de acțiune sînt... perfect delimitate. CAMIL PETRESCU, T. II 16. ♦ A contura. Trei impresionante conuri... perfect delimitate, de parcă ar fi fost trase cu compasul, se desprind din masa celorlalți munți. BOGZA, C. O. 160.
delimitá (a ~) vb., ind. prez. 3 delimiteáză
delimitá vb., ind. prez. 1 sg. delimitéz, 3 sg. și pl. delimiteáză
DELIMITÁ vb. 1. a circumscrie, a demarca, a hotărnici, a limita, a marca, a mărgini, (înv.) a hotărî, a semna. (A ~ un teren.) 2. v. mărgini. 3. v. profila. 4. v. restrânge.
DELIMITÁT adj. 1. circumscris, demarcat, limitat, mărginit (Un teren ~; o suprafață ~.) 2. circumscris, finit, limitat, mărginit. (Valori ~.)
DELIMITÁ vb. I. tr., refl. A (se) mărgini. ♦ A (se) contura. [< fr. délimiter, it. lat. delimitare].
DELIMITÁ vb. tr., refl. a (se) mărgini, a (se) limita, a (se) contura. (< fr. délimiter, lat. delimitare)
A DELIMITÁ ~éz tranz. 1) A determina prin trasarea anumitor limite; a demarca; a țărmuri. 2) A reduce la anumite limite; a restrânge; a limita. 3) A stabili cu exactitate; a preciza; a determina; a defini. /<fr. délimiter, lat. delimitare
A SE DELIMITÁ se ~eáză intranz. A căpăta limite precise; a se închega în contururi precise; a se profila; a se contura; a se zugrăvi; a se desena. /<fr. délimiter, lat. delimitare
delimità v. a fixa limitele.
*delimitéz v. tr. (lat. delimito, -áre, d. limes, limitis, limită). Fixez limitele, hotărnicesc.
DELIMITA vb. 1. a circumscrie, a demarca, a hotărnici, a limita, a marca, a mărgini, (înv.) a hotărî, a semna. (A ~ un teren.) 2. a limita, a mărgini, a străjui, a țărmuri. (Stîlpii de telegraf ~ șoseaua.) 3. a se contura, a se desena, a se desluși, a se distinge, a se evidenția, a se preciza, a se profila, a se proiecta, a se reliefa. (Acum imaginea ei se ~ în lumina asfințitului.) 4. a circumscrie, a limita, a restrînge. (A ~ tema lucrării la...)
DELIMITAT adj. 1. circumscris, demarcat, limitat, mărginit. (Un teren ~; o suprafață ~.) 2. circumscris, finit, limitat, mărginit. (Valori ~.)

Delimitat dex online | sinonim

Delimitat definitie

Intrare: delimita
delimita verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: delimitat
delimitat