Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru delimita

delimit├í vtr [At: GHICA, C. E. I, 151 / Pzi: ~t├ęz / E: fr d├ęlimiter] 1-2 A (se) fixa limitele unui lucru Si: a (se) limita, a (se) m─ârgini, a (se) stabili. 3-4 (Fig) A (se) contura.
DELIMIT├ü, delimitez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) stabili, a (se) fixa limitele unui lucru; a (se) m─ârgini, a (se) limita. ÔÖŽ A (se) contura. ÔÖŽ Refl. A-╚Öi preciza pozi╚Ťia ├«ntr-un anumit context. ÔÇô Din fr. d├ęlimiter, lat. delimitare.
DELIMIT├ü, delimitez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) stabili, a (se) fixa limitele unui lucru; a (se) m─ârgini, a (se) limita. ÔÖŽ A (se) contura. ÔÇô Din fr. d├ęlimiter, lat. delimitare.
DELIMIT├ü, delimitez, vb. I. Tranz. A stabili sau a fixa limitele, hotarele unui lucru. ├Än fa╚Ťa sfaturilor populare ╚Öi a organelor agricole st─â sarcina de a delimita... perimetrele zonelor legumicole din jurul ora╚Öelor ╚Öi centrelor muncitore╚Öti. SC├ÄNTEIA, 1954, nr. 2883. Aceste ╚Öepte pl─â╚Öi s├«nt foarte r─âu delimitate. I. IONESCU, M. 99. ÔŚŐ Fig. Sferele noastre de ac╚Ťiune s├«nt... perfect delimitate. CAMIL PETRESCU, T. II 16. ÔÖŽ A contura. Trei impresionante conuri... perfect delimitate, de parc─â ar fi fost trase cu compasul, se desprind din masa celorlal╚Ťi mun╚Ťi. BOGZA, C. O. 160.
delimitá (a ~) vb., ind. prez. 3 delimiteáză
delimit├í vb., ind. prez. 1 sg. delimit├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. delimite├íz─â
DELIMITÁ vb. 1. a circumscrie, a demarca, a hotărnici, a limita, a marca, a mărgini, (înv.) a hotărî, a semna. (A ~ un teren.) 2. v. mărgini. 3. v. profila. 4. v. restrânge.
DELIMIT├ü vb. I. tr., refl. A (se) m─ârgini. ÔÖŽ A (se) contura. [< fr. d├ęlimiter, it. lat. delimitare].
DELIMIT├ü vb. tr., refl. a (se) m─ârgini, a (se) limita, a (se) contura. (< fr. d├ęlimiter, lat. delimitare)
A DELIMIT├ü ~├ęz tranz. 1) A determina prin trasarea anumitor limite; a demarca; a ╚Ť─ârmuri. 2) A reduce la anumite limite; a restr├ónge; a limita. 3) A stabili cu exactitate; a preciza; a determina; a defini. /<fr. d├ęlimiter, lat. delimitare
A SE DELIMIT├ü se ~e├íz─â intranz. A c─âp─âta limite precise; a se ├«nchega ├«n contururi precise; a se profila; a se contura; a se zugr─âvi; a se desena. /<fr. d├ęlimiter, lat. delimitare
delimità v. a fixa limitele.
*delimit├ęz v. tr. (lat. delimito, -├íre, d. limes, limitis, limit─â). Fixez limitele, hot─ârnicesc.
DELIMITA vb. 1. a circumscrie, a demarca, a hot─ârnici, a limita, a marca, a m─ârgini, (├«nv.) a hot─âr├«, a semna. (A ~ un teren.) 2. a limita, a m─ârgini, a str─âjui, a ╚Ť─ârmuri. (St├«lpii de telegraf ~ ╚Öoseaua.) 3. a se contura, a se desena, a se deslu╚Öi, a se distinge, a se eviden╚Ťia, a se preciza, a se profila, a se proiecta, a se reliefa. (Acum imaginea ei se ~ ├«n lumina asfin╚Ťitului.) 4. a circumscrie, a limita, a restr├«nge. (A ~ tema lucr─ârii la...)

Delimita dex online | sinonim

Delimita definitie

Intrare: delimita
delimita verb grupa I conjugarea a II-a