delicvescénță sf [At: CADE / S și: ~cue~ / Pl: ~țe / E: fr déliquescence] 1 Proprietate a unor substanțe solide de a fi delicvescente. 2 (Liv; fig) Decadență.

DELICVESCÉNȚĂ s. f. (Chim.) Proprietate a unor substanțe solide de a fi delicvescente. ♦ Fig. Decadență, degenerare. – Din fr. déliquescence.

DELICVESCÉNȚĂ s. f. Proprietate a unor substanțe solide de a fi delicvescente. ♦ Fig. Decadență, degenerare, degenerescență. – Din fr. déliquescence.

DELICVESCÉNȚĂ s. f. Proprietatea anumitor substanțe chimice de a fi delicvescente.

delicvescénță s. f., g.-d. art. delicvescénței

delicvescénță (proprietate chimică, degenerare) s. f., g.-d. art. delicvescénței

DELICVESCÉNȚĂ s.f. (Chim.) Proprietate a unor corpuri de a absorbi umiditatea din aer și de a se dizolva. ♦ (Fig.) Decadență, degenerescență. [Cf. fr. déliquescence].

DELICVESCÉNȚĂ s. f. 1. proprietate a unor substanțe solide de a fi delicvescente. 2. (fig.) decadență, corupție. (< fr. déliquescence)

DELICVESCÉNȚĂ f. 1) Proprietate a unor substanțe solide de a se lichefia lent, absorbind umiditatea atmosferică. 2) Stare a corpurilor lichefiate ca urmare a absorbirii umidității atmosferice. 3) fig. Decadență completă. /<fr. déliquescence

delicvescență proprietate a unor substanțe solide (CaCl2.6H2O.NH4NO3) de a absorbi vapori de apă din atmosferă până la dizolvarea lor. D. este condiționată de raportul dintre presiunea vaporilor de apă din mediul ambiant și presiunea de vapori a soluției saturate în substanța respectivă; astfel, dacă presiunea de vapori a soluției saturate este mai mică decât a vaporilor din mediul înconjurător, substanța devine d. Sărurile d. reprezintă ultimele depuneri într-o succesiune evaporitică. V. și evaporit.