delicateță definitie

19 definiții pentru delicateță

delicatéță sf vz delicatețe
delicatéțe sf [At: BELDIMAN, N. P. I, 56/8 / V: (înv) ~ță, ~énță / Pl: ~ți și (rar) ~țuri / E: fr délicatesse) 1 Subtilitate. 2 Gingășie 3 Grație. 4 Fragilitate. 5 Discreție. 6 Finețe. 7 Atenție. 8 Politețe. 9 (Îlav) Cu ~ Cu multă grijă. 10 (Ccr) Vorbe delicate.
DELICATÉȚĂ s. f. v. delicatețe.
DELICATÉȚE, (2) delicateți, s. f. 1. Însușirea a ceea ce este delicat; finețe, gingășie; discreție, subtilitate. 2. Lucru, manifestare etc. delicate. [Var.: delicateță s. f.] – Din fr. délicatesse.
DELICATÉȚĂ s. f. v. delicatețe.
DELICATÉȚE, delicateți, s. f. Însușirea a ceea ce este delicat; finețe, gingășie; discreție, subtilitate. [Var.: delicatéță s. f.] – Din fr. délicatesse.
DELICATÉȚĂ s. f. v. delicatețe.
DELICATÉȚE s. f. Faptul de a fi delicat; finețe, gingășie. Omul acesta... își face o bucurie din a umili în mine tot ce e delicatețe și mîndrie. CAMIL PETRESCU, T. I 66. (În forma delicateță) Niște sprincene, pe care penelul nu le-ar fi încordat cu atîta delicateță, încoronau ochii ei negri. NEGRUZZI, S. I 44. – Variantă: delicatéță s. f.
delicatéțe s. f., art. delicatéțea, g.-d. art. delicatéții; (lucruri, manifestări) pl. delicatéți
delicatéțe s. f., art. delicatéțea, g.-d. art. delicatéții; (lucruri, manifestări) pl. delicatéți
DELICATÉȚE s. finețe, gingășie, grație, suavitate. (Gesturi pline de ~.)
Delicatețe ≠ brutalitate, indelicatețe, vulgaritate
DELICATÉȚĂ s.f. v. delicatețe.
DELICATÉȚE s.f. Finețe, gingășie; discreție. [Var. delicateță s.f. / cf. fr. délicatesse, it. delicatezza].
DELICATÉȚE s. f. însușire a ceea ce este delicat; finețe, gingășie. (< it. delicatezza, fr. délicatesse)
DELICATÉȚE f. 1) Caracter delicat; finețe. 2) Atitudine delicată, binevoitoare. 3) Comportare reținută și plină de tact; discreție. [Art. delicatețea; G.-D. delicateței] /<fr. délicatesse
delicateță f. 1. caracterul, celui delicat: îngrijire, circumspecțiune, prudență; 2. aptitudine de a judeca fin: delicateță de gust.
*delicatéță f. pl. e (fr. délicatesse. Cp. cu tristeță). Calitatea de a fi delicat, fin, distins: delicateța trăsăturilor. Îndemînare, ușurință: delicateța mîneĭ unuĭ pictor. Slăbicĭune, debilitate: delicateță de stomah. Zis (spus) cu sentiment, cu delicateță: delicateța uneĭ cugetărĭ. Calitatea de a judeca fin: delicateța gustuluĭ. Calitatea de a fi scrupulos: delicateță de conștiință.
DELICATEȚE s. finețe, gingășie, grație, suavitate. (Gesturi pline de ~.)

delicateță dex

Intrare: delicatețe
delicateță
delicatețe substantiv feminin
Intrare: delicateță
delicateță