Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru deliberativ

deliberat├şv, ~─â [At: NEGULICI / Pl: ~i, ~e / E: fr d├ęlib├ęratif, lat deliberativus] 1 a Care delibereaz─â (1) av├ónd dreptul de a lua o hot─âr├óre. 2 a (├Äs) Vot ~ Vot al c─ârui rezultat este obligatoriu. 3 a (├Äs) Gen ~ Gen ├«n care oratorul ├«╚Öi propune a face s─â se adopte sau s─â se resping─â o hot─âr├óre. 4 sf a (├Änv; grm; ├«s) Propozi╚Ťie ~─â (Propozi╚Ťie) interogativ─â dubitativ─â. 5 a (D. manifest─âri ale oamenilor) Care denot─â echilibru.
DELIBERAT├ŹV, -─é, deliberativi, -e, adj. Care delibereaz─â av├ónd dreptul de a lua o hot─âr├óre. ÔŚŐ Vot deliberativ = vot al c─ârui rezultat este obligatoriu. ÔÇô Din fr. d├ęlib├ęratif, lat. deliberativus.
DELIBERAT├ŹV, -─é, deliberativi, -e, adj. Care delibereaz─â av├ónd dreptul de a lua o hot─âr├óre. ÔŚŐ Vot deliberativ = vot al c─ârui rezultat este obligatoriu. ÔÇô Din fr. d├ęlib├ęratif, lat. deliberativus.
DELIBERAT├ŹV, -─é, deliberativi, -e, adj. Care delibereaz─â, av├«nd dreptul de a lua o hot─âr├«re. Organ deliberativ. ÔŚŐ Vot deliberativ = (├«n opozi╚Ťie cu vot consultativ) drept pe care ├«l are o adunare sau un membru al ei nu numai de a discuta, de a-╚Öi spune p─ârerea, ci ╚Öi de a vota, de a hot─âr├« prin vot.
deliberat├şv adj. m., pl. deliberat├şvi; f. deliberat├şv─â, pl. deliberat├şve
deliberat├şv adj. m., pl. deliberat├şvi; f. sg. deliberat├şv─â, pl. deliberat├şve
DELIBERAT├ŹV, -─é adj. Referitor la o deliberare, de deliberare. ÔŚŐ Vot deliberativ = drept pe care ├«l are o adunare sau un membru al ei de a hot─âr├« ceva prin vot. [Cf. fr. d├ęlib├ęratif, lat. deliberativus].
DELIBERAT├ŹV, -─é adj. 1. care delibereaz─â. ÔÖŽ vot ~ = drept pe care ├«l are o adunare sau un membru al ei de a hot─âr├« ceva prin vot. 2. despre forme verbale, (construc╚Ťii) care exprim─â indecizia subiectului. (< fr. d├ęlib├ęratif, lat. deliberativus)
DELIBERAT├ŹV ~─â (~i, ~e) (├«n opozi╚Ťie cu consultativ) Care delibereaz─â; ├«n drept s─â ia anumite decizii. ÔŚŐ Vot ~ vot cu caracter decisiv ╚Öi rezultat obligatoriu. /<fr. d├ęlib├ęratif, lat. deliberativus
deliberativ a. care se rapoart─â la o deliberare; vot deliberativ, drept de vot ├«ntrÔÇÖo adunare; gen deliberativ, ├«n care oratorul ├«╚Öi propune a face s─â se adopte sau s─â se resping─â o rezolu╚Ťiune.
*deliberat├şv, -─â adj. (lat. deliberativus).Relativ la delibera╚Ťiune. Vot deliberativ, care d─â drept s─â deliberez─ş, nu numa─ş s─â fi─ş consultat. Gen deliberativ, acel gen de eloc┼şen╚Ť─â ├«n care oratoru ├«╚Öi propune s─â fac─â s─â se adopte or─ş s─â se resping─â o rezolu╚Ťiune.
DELIBERAT├ŹV, -─é adj. (cf. fr. d├ęliberatif, lat. deliberativus): ├«n sintagma conjunctiv deliberativ (v.).

Deliberativ dex online | sinonim

Deliberativ definitie

Intrare: deliberativ
deliberativ adjectiv