deliberare definitie

2 intrări

25 definiții pentru deliberare

deliberá [At: CALENDARIU (1794), 32/10 / Pzi: ~réz / E: fr délibérer, lat deliberare] 1 vi (D. membrii unei instanțe judecătorești, ai unei adunări legiuitoare) A chibzui în comun și a discuta (în secret) asupra luării unei hotărâri. 2 (Pex) vt A decide. 3 vt (Rar) A pune în libertate Si: a elibera.
deliberáre sf [At: HELIADE, O. II, 349 / Pl: ~rắri / E: delibera] 1 Dezbatere. 2 Hotărâre luată în urma unei dezbateri. 3 (Rar) Punere în libertate.
DELIBERÁ, deliberez, vb. I. 1. Intranz. (Despre membrii unei instanțe judecătorești, ai unei adunări legiuitoare) A chibzui în comun și a discuta (în secret) asupra luării unei hotărâri. 2. Tranz. A decide, a rezolva. – Din fr. délibérer, lat. deliberare.
DELIBERÁRE, deliberări, s. f. Acțiunea de a delibera și rezultatul ei; consfătuire, chibzuire; dezbatere, deliberație. – V. delibera.
DELIBERÁ, deliberez, vb. I. 1. Intranz. (Despre membrii unei instanțe judecătorești, ai unei adunări legiuitoare) A chibzui în comun și a discuta (în secret) asupra luării unei hotărâri. 2. Tranz. A decide, a rezolva. – Din fr. délibérer, lat. deliberare.
DELIBERÁRE, deliberări, s. f. Acțiunea de a delibera și rezultatul ei; consfătuire, chibzuire; dezbatere, deliberație. – V. delibera.
DELIBERÁ, deliberez, vb. I. Intranz. (Mai ales despre membrii unei instanțe judecătorești, ai unei adunări legiuitoare) A discuta împreună asupra unei hotărîri de luat, a unei chestiuni de rezolvat. V. sfătui, chibzui, dezbate. În sală deliberează guvernul provizoriu. CAMIL PETRESCU, B. 104.
DELIBERÁRE, deliberări, s. f. Acțiunea de a delibera; consfătuire, chibzuire; dezbatere. Tell pofti pe căpitanul Pleșoianu să rămîie între «ai lui», să ia parte la deliberare. CAMIL PETRESCU, O. II 178.
deliberá (a ~) vb., ind. prez. 3 delibereáză
deliberáre s. f., g.-d. art. deliberắrii; pl. deliberắri
deliberá vb., ind. prez. 1 sg. deliberéz, 3 sg. și pl. delibereáză
deliberáre s. f., g.-d. art. deliberării; pl. deliberări
DELIBERÁ vb. v. chibzui.
DELIBERÁRE s. 1. v. chibzuire. 2. v. dezbatere.
DELIBERÁ vb. I. 1. intr. A examina, a chibzui, a dezbate (pentru a lua o hotărâre). 2. tr. A decide, a rezolva. [< fr. délibérer, it., lat. deliberare].
DELIBERÁRE s.f. Examinare a unei chestiuni înainte de a lua o hotărâre; consfătuire; dezbatere; deliberație. [< delibera].
DELIBERÁ vb. I. intr. a examina, a chibzui împreună, a dezbate pentru a lua o hotărâre. II. tr. a decide, a soluționa. (< fr. délibérer, lat. deliberare)
A DELIBERÁ ~éz 1)intranz. A examina sub toate aspectele pentru a lua o hotărâre. 2) tranz. (probleme, chestiuni) A examina în detaliu, oferind o soluție; a rezolva; a dezlega; a soluționa. /<fr. délibérer, lat. deliberare
deliberà v. 1. a discuta o afacere între mai multe persoane; 2. a chibzui în șineși asupra unei chestiuni sau unei hotărîri de luat.
deliberare f. 1. discuțiunea unei afaceri între mai multe persoane; 2. cercetarea unei chestiuni în sineși; 3. rezoluțiune.
*deliberațiúne f. (lat. deliberátio, -ónis). Acțiunea de a delibera. – Și -áție și -áre.
*deliberéz v. intr. (lat. de-libero, -li-berare, d. libra, libră, măsură de greutate, balanță, d. vgr. litra. V. litră, echilibru, nivel). Pun în deliberațiune, discut în adunare: deliberăm despre războĭ.
DELIBERA vb. a chibzui, a dezbate, a discuta, (livr.) a pertracta. (Să stăm și să ~ cu atenție ce să facem.)
DELIBERARE s. 1. chibzuire, gîndire, judecare, (fig.) cumpănire, drămuire. (După o îndelungată ~.) 2. chibzuire, dezbatere, discutare, discuție, (livr.) pertractare. (A avut ioc o nouă ~ pe tema...)
deliberare (fr. délibération „reflecții asupra motivelor unei decizii finale”), figură care constă în analiza și respingerea motivelor ce ar putea contrazice o concluzie sau decizie a cărei valabilitate trebuie astfel întărită. Figura poate fi ilustrată cu monologul Didonei (care cuprinde în mare măsură și elemente de dubitație, o figură înrudită) (A): „Era noapte și toate viețuitoarele gustau pe pământ liniștea somnului după trudă [...] Numai biata Didona nu-și putea găsi odihnă în somn; pentru ochii și inima ei nu era noapte; grijile îi creșteau și, izbucnind din nou, patima-i se dezlănțui, umflată de valurile mâniei. Ea se întări în hotărârea luată și se frământa cu astfel de gânduri: «Ce-mi mai rămâne de făcut? Să mă întorc la vechii mei pețitori pentru a fi înjosită și să cer cu umilință mâna numizilor, pe care de atâtea ori n-am voit să-i iau de bărbați? Să plec și eu cu corăbiile troienilor și să mă supun hotărârii lor? Mi-a și folosit că i-am ajutat și și-au amintit multă vreme de binele ce le-am făcut! Dar chiar dacă aș voi, cine mi-ar îngădui-o? Cine ar primi în corăbiile lor trufașe o ființă atât de nesuferită ca mine? Nu cunoști, încă, nenorocito, viclenia seminției lui Laomedon! Și chiar dacă m-aș duce cu dânșii, îi voi însoți eu singură pe corăbierii ăștia biruitori, ori voi lua cu mine și pe tirieni și pe toți ai mei, pe care, după ce i-am smuls atât de anevoie din Tir, îi voi purta din nou pe mări și-i voi lăsa în voia vânturilor? Mai bine mori, după cum ai merita-o, și caută-ți leacul durerii în fier [...] N-ar fi fost mai bine să nu mă mărit și să duc o viață fără prihană, ca fiarele, ferită de astfel de griji? De ce nu mi-am păstrat credința jurată cenușii lui Siheu?» Așa se plângea de i se rupea inima.” (Vergilius)

deliberare dex

Intrare: delibera
delibera verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: deliberare
deliberare substantiv feminin