delibáșă sm [At: COSTIN, ap. ȘIO II1, 156 / S și: ~i-bașă / V: delibáș, ~șá sf / E: tc deli basi] 1 (Tcî) Șef al deliilor (1). 2 (Tcî) Căpetenie a gărzii domnești. 3 (Reg) Nebun.

DELIBÁȘĂ, delibași, s. m. (În epoca fanariotă) Șeful gărzii domnești, căpetenia deliilor. – Din tc. delibașa.

DELIBÁȘĂ, delibași, s. m. (În evul mediu, în epoca fanariotă) Șeful gărzii domnești, căpetenia deliilor. – Din tc. delibașa.

delibáșă s. m., g.-d. art. delibáșei; pl. delibáși

delibáșă s. m., g.-d. art. delibáșei; pl. delibáși

delibașa m. șeful gardei domnești, căpetenia deliilor: un delibașa trimis într’adins de Sultan FIL. V. deliu.

delibáșă m., pl. șĭ (turc. dely-bašy). Comandantul deliilor. – Și -șá, pl. ale, ca pașa, adică fem.