Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru delectare

delect├í vtr [At: HELIADE, O. I, 362 / V: (├«nv) dil~ / Pzi: ~t├ęz ╚Öi (├«nv) dil├ęsc / E: fr d├ęlecter, it dilettare, lat delectare] 1-2 A (se) bucura pe ├«ndelete (cu sau de ceva). 3-4 (A face pe cineva s─â simt─â sau) a sim╚Ťi ├«nc├óntare, pl─âcere. 5-6 A (se) distra. 7-8 A (se) ├«nc├ónta.
delect├íre sf [At: (a. 1860) PLR I, 182 / V: (├«nv) dil~ / Pl: ~tß║»ri / E: delecta] 1 Pl─âcere. 2 Desf─âtare. 3 Distrac╚Ťie. 4 ├Änc├óntare.
DELECT├ü, delectez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) desf─âta, a (se) ├«nc├ónta, a (se) bucura. ÔÇô Din fr. d├ęlecter, lat. delectare.
DELECT├üRE, delect─âri, s. f. Faptul de a (se) delecta; desf─âtare, ├«nc├óntare; distrac╚Ťie. ÔÇô V. delecta.
DELECT├ü, delectez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) desf─âta, a (se) ├«nc├ónta, a (se) bucura. ÔÇô Din fr. d├ęlecter, lat. delectare.
DELECT├üRE, delect─âri, s. f. Faptul de a (se) delecta; desf─âtare, ├«nc├óntare; distrac╚Ťie. ÔÇô V. delecta.
DELECTÁ, delectez, vb. I. Tranz. A desfăta, a procura o mare plăcere. (Refl.) Ei se delectau mai mult cu citirea întîmplărilor lui Alexandru Machedon. GHICA, S. 52.
DELECTÁRE, delectări, s. f. Faptul de a (se) delecta; desfătare, încîntare.
delectá (a ~) vb., ind. prez. 3 delecteáză
delectáre s. f., g.-d. art. delectắrii; pl. delectắri
delect├í vb., ind. prez. 1 sg. delect├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. delecte├íz─â
delectáre s. f., g.-d. art. delectării; pl. delectări
DELECT├ü vb. 1. v. ├«nc├ónta. 2. a (se) desf─âta, a (se) r─âsf─â╚Ťa, (rar) a (se) dezmierda, (Mold.) a (se) teferici, (fig.) a (se) ├«ndulci. (I-a ~ cu tot felul de bun─ât─â╚Ťi.)
DELECTÁRE s. 1. v. încântare. 2. v. desfătare.
DELECT├ü vb. I. tr., refl. A (se) desf─âta, a (se) bucura. [< fr. d├ęlecter, lat. delectare].
DELECT├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) delecta ╚Öi rezultatul ei; ├«nc├óntare; distrac╚Ťie; delecta╚Ťie. [< delecta].
DELECT├ü vb. tr., refl. a (se) desf─âta, a (se) bucura, a (se) distra. (< fr. d├ęlecter, lat. delectare)
A DELECT├ü ~├ęz tranz. A face s─â se delecteze; a desf─âta; a fermeca; a fascina; a vr─âji; a ├«nc├ónta. /<fr. d├ęlecter, lat. delectare
A SE DELECT├ü m─â ~├ęz intranz. A fi cuprins de uimire ╚Öi de pl─âcere; a se desf─âta. /<fr. d├ęlecter, lat. delectare
delectà v. a (se) desfăta.
*delect├ęz v. tr. (lat. delectare, d. lactare, l├ícere, a atrage, a seduce, de unde ╚Öi de-licium, delici┼ş. V. diletant). Desf─â╚Ť, ├«nc├«nt, amuz.
DELECTA vb. 1. a atrage, a captiva, a cuceri, a desf─âta, a fascina, a fermeca, a ├«nc├«nta, a r─âpi. a seduce, a subjuga, a vr─âji, (fig.) a hipnotiza, a magnetiza. (Spectacolul l-a ~.) 2. a (se) desf─âta, a (se) r─âsf─â╚Ťa, (rar) a (se) dezmierda, (Mold.) a (se) teferici, (fig.) a (se) ├«ndulci. (I-a ~ cu tot felul de bun─ât─â╚Ťi.)
DELECTARE s. 1. captivare, cucerire, desf─âtare, fascinare, fascina╚Ťie, fermecare, ├«nc├«ntare, r─âpire, seducere, seduc╚Ťie, subjugare, vr─âjire. (~ spectatorilor.) 2. desf─âtare, farmec, ├«nc├«ntare, pl─âcere, voluptate, vraj─â, (├«nv. ╚Öi reg.) tefericie, (├«nv.) ├«nc├«ntec, (fam.) deliciu, (fig.) savoare. (Via╚Ť─â plin─â de ~; ~ pe care o poate da o lectur─â bun─â.)

Delectare dex online | sinonim

Delectare definitie

Intrare: delecta
delecta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: delectare
delectare substantiv feminin