delabrá vtr [At: HELIADE, O. II, 377 / Pzi: ~réz / E: fr délabrer] 1-2 A (se) deteriora.

delabráre sf [At: VLAHUȚĂ, S. A. II, 380 / Pl: ~rắri / E: delabra] Deteriorare.

DELABRÁ, delabrez, vb. I. Tranz. (Livr.) A deteriora, a strica, a ruina. – Din fr. délabrer.

DELABRÁ, delabrez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A deteriora, a strica, a ruina. – Din fr. délabrer.

delabrá (a ~) (livr.) (-la-bra) vb., ind. prez. 3 delabreáză

delabrá vb. (sil. -bra), ind. prez. 1 sg. delabréz, 3 sg. și pl. delabreáză

delabráre s. f., g.-d. art. delabrării

DELABRÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A deteriora, a ruina, a strica. [< fr. délabrer].

DELABRÁRE s.f. Acțiunea de a delabra și rezultatul ei. [< delabra].

DELABRÁ vb. tr. a (se) deteriora, a (se) ruina, a (se) strica. (< fr. délabrer)