delabrare definitie

2 intrări

10 definiții pentru delabrare

delabrá vtr [At: HELIADE, O. II, 377 / Pzi: ~réz / E: fr délabrer] 1-2 A (se) deteriora.
delabráre sf [At: VLAHUȚĂ, S. A. II, 380 / Pl: ~rắri / E: delabra] Deteriorare.
DELABRÁ, delabrez, vb. I. Tranz. (Livr.) A deteriora, a strica, a ruina. – Din fr. délabrer.
DELABRÁ, delabrez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A deteriora, a strica, a ruina. – Din fr. délabrer.
delabrá (a ~) (livr.) (-la-bra) vb., ind. prez. 3 delabreáză
delabrá vb. (sil. -bra), ind. prez. 1 sg. delabréz, 3 sg. și pl. delabreáză
delabráre s. f., g.-d. art. delabrării
DELABRÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A deteriora, a ruina, a strica. [< fr. délabrer].
DELABRÁRE s.f. Acțiunea de a delabra și rezultatul ei. [< delabra].
DELABRÁ vb. tr. a (se) deteriora, a (se) ruina, a (se) strica. (< fr. délabrer)

delabrare dex

Intrare: delabra
delabra verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -bra
Intrare: delabrare
delabrare substantiv feminin