Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru delăturare

delătura vt [At: BARIȚIU, P. A. I, 74 / Pzi: ~ắtur și ~réz / E: de(s)- + latură] (Îrg) A înlătura.
delăturáre sf [At: BARIȚIU, P. A. II, 667 / Pl: ~rắri / E: delătura] (Îrg) Înlăturare.
delăturát2, ~ă a [At: CONV. LIT. I, 137 / Pl: ~ați, ~e / E: delătura] (Îvr) Înlăturat.
delăturát1 sn [At: MDA ms / Pl: (nob) ~uri / E: delătura] (Îrg) Înlăturare.
DELĂTURÁ, delắtur, vb. I. Tranz. (Reg.) A înlătura. – De4 + latură.
DELĂTURÁ, delắtur, vb. I. Tranz. (Reg.) A înlătura. – De4 + latură.
delăturá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 delắtură
delăturá vb., ind. prez. 1 sg. delătur, 3 sg. și pl. delătură
DELĂTURÁ vb. v. elimina, înlătura, scoate, suprima.
delătura vb. v. ELIMINA. ÎNLĂTURA. SCOATE. SUPRIMA.

delăturare definitie

delăturare dex

Intrare: delătura
delătura verb grupa I conjugarea I
Intrare: delăturat
delăturare infinitiv lung
delăturat
Intrare: delăturare
delăturare