dejuna definitie

14 definiții pentru dejuna

dejuna vt [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) desj~ / Pzi: ~néz, 3 și ~únă; Cj (înv) 2 să ~ni, 3 să ~ne / E: fr déjeuner] 1 A lua gustarea de dimineață. 2 A lua masa de prânz Si: a prânzi.
DEJUNÁ, dejunez, vb. I. Tranz. A lua masa de prânz; a prânzi. – Din fr. déjeuner.
DEJUNÁ, dejunez, vb. I. Tranz. A lua masa de prânz; a prânzi. – Din fr. déjeuner.
DEJUNÁ, dejunez, vb. I. Intranz. A lua gustarea de dimineață sau masa de la amiază, a prînzi. Am dejunat apoi, și într-un jeț am ațipit vreo cîteva clipite. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 20.
dejuná (a ~) vb., ind. prez. 3 dejuneáză
dejuná vb., ind. prez. 1 sg. dejunéz, 3 sg. și pl. dejuneáză
DEJUNÁ vb. v. prânzi.
DEJUNÁ vb. I. intr. A prânzi. [< fr. déjeuner].
DEJUNÁ vb. intr. a lua masa de prânz; a prânzi. (< fr. déjeuner)
dejuná (-néz, -át), vb. – A lua masa de prînz. Fr. déjeuner. – Der. dejun, s. n. (masa de amiază), deverbal bazat pe analogia cu ajun. Cf. REW 2670.
A DEJUNÁ ~éz intranz. A lua dejunul; a mânca de amiază; a prânzi. /<fr. déjeuner
dejunà v. a mânca la amiazi. [Modelat după fr. déjeuner].
*dejunéz v. intr. (fr. déjeuner). Barb. Prînzesc.
DEJUNA vb. a prînzi, (înv. și reg.) a merinda, (reg.) a prînzui, (prin Maram.) a gusta. (A ~ singur.)

dejuna dex

Intrare: dejuna
dejuna verb grupa I conjugarea a II-a