Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru dejuna

dejuna vt [At: I. GOLESCU, C. / V: (├«nv) desj~ / Pzi: ~n├ęz, 3 ╚Öi ~├║n─â; Cj (├«nv) 2 s─â ~ni, 3 s─â ~ne / E: fr d├ęjeuner] 1 A lua gustarea de diminea╚Ť─â. 2 A lua masa de pr├ónz Si: a pr├ónzi.
DEJUN├ü, dejunez, vb. I. Tranz. A lua masa de pr├ónz; a pr├ónzi. ÔÇô Din fr. d├ęjeuner.
DEJUN├ü, dejunez, vb. I. Tranz. A lua masa de pr├ónz; a pr├ónzi. ÔÇô Din fr. d├ęjeuner.
DEJUN├ü, dejunez, vb. I. Intranz. A lua gustarea de diminea╚Ť─â sau masa de la amiaz─â, a pr├«nzi. Am dejunat apoi, ╚Öi ├«ntr-un je╚Ť am a╚Ťipit vreo c├«teva clipite. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 20.
dejuná (a ~) vb., ind. prez. 3 dejuneáză
dejun├í vb., ind. prez. 1 sg. dejun├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. dejune├íz─â
DEJUNÁ vb. v. prânzi.
DEJUN├ü vb. I. intr. A pr├ónzi. [< fr. d├ęjeuner].
DEJUN├ü vb. intr. a lua masa de pr├ónz; a pr├ónzi. (< fr. d├ęjeuner)
dejun├í (-n├ęz, -├ít), vb. ÔÇô A lua masa de pr├«nz. Fr. d├ęjeuner. ÔÇô Der. dejun, s. n. (masa de amiaz─â), deverbal bazat pe analogia cu ajun. Cf. REW 2670.
A DEJUN├ü ~├ęz intranz. A lua dejunul; a m├ónca de amiaz─â; a pr├ónzi. /<fr. d├ęjeuner
dejun├á v. a m├ónca la amiazi. [Modelat dup─â fr. d├ęjeuner].
*dejun├ęz v. intr. (fr. d├ęjeuner). Barb. Pr├«nzesc.
DEJUNA vb. a prînzi, (înv. și reg.) a merinda, (reg.) a prînzui, (prin Maram.) a gusta. (A ~ singur.)

Dejuna dex online | sinonim

Dejuna definitie

Intrare: dejuna
dejuna verb grupa I conjugarea a II-a