dejugătoáre sf [At: DDRF / Pl: ~óri / E: dejuga + -ătoare] Loc de popas unde se dejugă vitele pentru a se odihni Vz staniște.

DEJUGĂTOÁRE, dejugători, s. f. (Pop.) Loc de popas unde se dejugă boii pentru a-i lăsa să se odihnească. – Dejuga + suf. -ătoare.

DEJUGĂTOÁRE, dejugători, s. f. (Rar) Loc de popas unde se dejugă boii pentru a-i lăsa să se odihnească. – Dejuga + suf. -ătoare.

DEJUGĂTOÁRE, dejugători, s. f. (Rar) Loc de popas unde se dejugă boii pentru a-i lăsa să se odihnească. Un puț cu cumpănă, în preajma căruia a fost odată dejugătoarea vitelor, popasul fugarilor bătuți de nevoi. SANDU, D. P. 36.

dejugătoáre (pop.) s. f., g.-d. art. dejugătórii; pl. dejugătóri

dejugătoáre s. f., g.-d. art. dejugătórii; pl. dejugătóri