Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

16 defini╚Ťii pentru dejugare

dejugá [At: VARLAAM, C. 249 / V: dezj~, (îvp) desj~, (înv) degiugá, ~jgiun~, dijiugá, (reg) dăj~ / Pzi: ~jug / E: lat desiungere] 1 vt (C.i. vite) A scoate din jug. 2 vt (Pfm; îe) A ~ boii de la car A termina. 3 vt (Înv; fig) A dezrobi. 4 vi (Rar; fig) A ajunge undeva Si: a se așeza, a poposi. 5-6 vi (Reg; îe) A ~ rău (sau la moara frântă) A nimeri la un om rău sau într-un moment nepotrivit. 7 vi (Reg; îe) A ~ la (un) noroc A merge la întâmplare.
dejugáre sf [At: RUS, I. III, 261/10 / Pl: ~gări / E: dejuga] 1 Scoatere a boilor din jug Si: dejugat1. 2 (Înv; fig) Dezrobire. 3 (Rar; fig) Poposire.
DEJUG├ü, dej├║g, vb. I. 1. Tranz. A scoate boii din jug. 2. Intranz. Fig. (Rar) A ajunge sau a se opri undeva; a poposi, a se a╚Öeza. ÔÇô Lat. *disjugare.
DEJUG├üRE, dejug─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a dejuga; scoaterea boilor din jug; dejugat. ÔÇô V. dejuga.
DEJUG├ü, dej├║g, vb. I. 1. Tranz. A scoate boul din jug. 2. Intranz. Fig. (Rar) A ajunge sau a se opri undeva; a poposi, a se a╚Öeza. ÔÇô Lat. *disjugare.
DEJUG├üRE, dejug─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a dejuga; scoaterea boilor din jug; dejugat. ÔÇô V. dejuga.
DEJUG├ü, dej├║g, vb. I. 1. Tranz. A scoate boii din jug. F─âr─â s─â dejuge boii, ├«ncepe a t─âie copacul, s─â cad─â ├«n car deodat─â. CREANG─é, P. 46. Dup─â ce dejug─â boii ╚Öi-i d─â ├«n ocol... se duce ├«n cas─â. ╚śEZ. VII 134. ÔŚŐ Expr. A dejuga boii de la car = a pune cap─ât (├«n mod provizoriu) unei activit─â╚Ťi. ÔŚŐ Absol. Bejenarii dejugar─â, aprinser─â focurile de popas ╚Öi m├«ncar─â. GALACTION, O. I 286. O bab─â uscat─â se iu╚Ťea s─â ├«nchid─â poarta, ├«n vreme ce un fl─âc─âu se apucase s─â dejuge. REBREANU, R. I 101. 2. Intranz. Fig. (Rar) A ajunge sau a se opri undeva, a poposi, a se a╚Öeza. E alt─â lume de c├«nd a dejugat mo╚Ö Marin aici. VLAHU╚Ü─é, CL. 25. ÔÇô Variant─â: desjug├í (SEVASTOS, C. 303, TEODORESCU, P. P. 454) vb. I.
DEJUG├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a dejuga; scoaterea boilor din jug.
dejugá (a ~) vb., ind. prez. 3 dejúgă
dejugáre s. f., g.-d. art. dejugắrii; pl. dejugắri
dejugá vb., ind. prez. 1 sg. dejúg, 3 sg. și pl. dejúgă
dejugáre s. f., g.-d. art. dejugării; pl. dejugări
A dejuga Ôëá a ├«njuga
A DEJUGÁ dejúg 1. tranz. (boii) A elibera din jug. 2. intranz. A se opri cu carul (într-un loc oarecare). /<lat. disjugare
dejugà v. 1. a scoate jugul; 2. fig. a se abate undeva, a se încuiba: sărăcia a dejugat la culcușul nostru ISP. [V. jug).
dej├║g V. dezjug.

Dejugare dex online | sinonim

Dejugare definitie

Intrare: dejuga
dejuga verb grupa I conjugarea I
Intrare: dejugare
dejugare substantiv feminin