dejucare definitie

2 intrări

26 definiții pentru dejucare

dejuca vt [At: NEGULICI / V: (înv) desj~ / Pzi: ~joc / E: de(s)- + juca cdp fr déjouer] 1 (C.i. planuri, intrigi etc.) A pune piedici. 2 A zădărnici planurile sau uneltirile cuiva.
dejucáre sf [At: DL / Pl: ~cări / E: dejuca] Zădărnicire a planurilor sau uneltirilor cuiva Si: dejucat1.
DEJUCÁ, dejóc, vb. I. Tranz. A zădărnici planurile sau uneltirile cuiva. [Var.: (înv.) desjucá vb. I] – Pref. de- + juca.
DEJUCÁRE, dejucări, s. f. Acțiunea de a dejuca și rezultatul ei; zădărnicire. – V. dejuca.
DESJUCÁ vb. I v. dejuca.
DEJUCÁ, dejóc, vb. I. Tranz. A zădărnici planurile sau uneltirile cuiva. [Var.: (înv.) desjucá vb. I] – De(s) + juca.
DEJUCÁRE, dejucări, s. f. Acțiunea de a dejuca și rezultatul ei; zădărnicire. – V. dejuca.
DESJUCÁ vb. I v. dejuca.
DEJUCÁ, dejóc, vb. I. Tranz. A face să nu izbutească (planurile sau uneltirile cuiva); a zădărnici. M-am hotărît să-i dejoc rezistența, smulgîndu-i secretul. CARAGIALE, O. II 299. Am voit să dejucăm intrigile conservatorilor. ALECSANDRI, T. 1705. – Variantă: (învechit) desjucá (ODOBESCU, S. III 478) vb. I.
DEJUCÁRE s. f. Acțiunea de a dejuca și rezultatul ei; zădărnicire.
DESJUCÁ vb. I v. dejuca.
dejucá (a ~) vb., ind. prez. 3 dejoácă
dejucáre s. f., g.-d. art. dejucắrii; pl. dejucắri
dejucá vb., ind. prez. 1 sg. dejóc, 3 sg. și pl. dejoácă
dejucáre s. f., g.-d. art. dejucării; pl. dejucări
DEJUCÁ vb. v. zădărnici.
DEJUCÁRE s. v. zădărnicire.
DEJUCÁ vb. I. tr. A zădărnici (planurile, uneltirile cuiva). [P.i. dejóc. / < de- + juca, după fr. déjouer].
DEJUCÁRE s.f. Acțiunea de a dejuca și rezultatul ei. [< dejuca].
DEJUCÁ vb. tr. a zădărnici (planurile, uneltirile cuiva). (după fr. déjouer)
A DEJUCÁ dejóc tranz. (acțiuni, planuri, uneltiri) A face să devină zadarnic; a face să eșueze; a zădărnici; a împiedica; a contracara. /de[s] + a juca
dejucà v. a zădărnici: i-am dejucat proiectele.
*dejóc, a- jucá v. tr. (de și joc, după fr. dé-jouer. – Se conj. ca joc). Zădărnicesc, fac să cadă un proĭect, o intrigă.
DEJUCA vb. a împiedica, a strica, a zădărnici. (Le-a ~ toate planurile.)
DEJUCARE s. împiedicare, zădărnicire. (~ uneltirilor cuiva.)
A DEJUCA INTENȚIILE CUIVA a întoarce șpilul, a lua (cuiva) porumbelul de pe foc, a-i tăia (cuiva) zarurile.

dejucare dex

Intrare: dejuca
dejuca verb grupa I conjugarea I
desjuca verb grupa I conjugarea I
Intrare: dejucare
dejucare substantiv feminin