dejectare definitie

2 intrări

8 definiții pentru dejectare

dejecta vt [At: DEX-S / Pzi: ~téz / E: drr dejecție] 1 A evacua excreții din organism. 2 (Spc) A evacua materii fecale. 3-4 A deversa reziduuri (industriale sau) menajere.
dejectáre sf [At: DEX-S / Pl: ~tắri / E: dejecta] 1 Evacuare a excrețiilor din organism Si: dejectat1 (1), dejecție (1). 2 (Spc) Evacuare a materiilor fecale Si: dejectat1 (2), dejecție (2). 3-4 Deversare a reziduurilor (industriale sau) menajere, poluând apele naturale Si: dejectat1 (3-4), dejecție (3-4).
DEJECTÁ, dejectez, vb. I. Tranz. (Rar) A evacua dejecții. – Din dejecție.
DEJECTÁRE s. f. Acțiunea de a dejecta. – V. dejecta.
DEJECTÁ, dejectez, vb. I. Tranz. (Rar) A evacua dejecții. – Din dejecție.
DEJECTÁRE s. f. Acțiunea de a dejecta. – V. dejecta.
dejectá vb., ind. prez. 3 sg. dejecteáză
dejectáre s.f., pl. dejectări

dejectare dex

Intrare: dejecta
dejecta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: dejectare
dejectare substantiv feminin