Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru deism

de├şsm sn [At: I. GOLESCU, C. / P: de-ism / Pl: ~e / E: fr d├ęisme] 1 Doctrin─â filozofico-religioas─â, r─âsp├óndit─â ├«n secolele XVII-XVIII, care recuno╚Ötea existen╚Ťa lui Dumnezeu numai ca o cauz─â primar─â, impersonal─â a universului ╚Öi care admitea c─â lumea este supus─â ac╚Ťiunii legilor naturii. 2 (Pex) Teism.
DE├ŹSM s. n. Credin╚Ť─â ├«n existen╚Ťa unei fiin╚Ťe supreme, principiul ╚Öi sursa oric─ârei realit─â╚Ťi, dar care nu intervine ├«n ordinea naturii ÔÇô Din fr. d├ęisme.
DE├ŹSM s. n. Credin╚Ť─â ├«n existen╚Ťa lui Dumnezeu (f─âr─â recunoa╚Öterea revela╚Ťiilor). ÔÇô Din fr. d├ęisme.
DE├ŹSM s. n. Doctrin─â filozofic─â r─âsp├«ndit─â ├«n secolul al XVII-lea ╚Öi al XVIII-lea care recunoa╚Öte existen╚Ťa lui dumnezeu numai ca o cauz─â primar─â, impersonal─â a universului ╚Öi care admite c─â lumea este supus─â ac╚Ťiunii legilor naturii.
de├şsm s. n.
de├şsm s. n.
Deism Ôëá ateism
DE├ŹSM s.n. Orientare filozofic─â-religioas─â din sec. XVII-XVIII, care recuno╚Ötea existen╚Ťa lui Dumnezeu numai ca o cauz─â primar─â, impersonal─â a lumii, neg├ónd ideea ├«ntruchip─ârii lui Dumnezeu ├«ntr-o persoan─â ╚Öi teza interven╚Ťiei acestuia ├«n via╚Ťa naturii ╚Öi a societ─â╚Ťii. [Pron. de-ism. / < fr. d├ęisme, cf. lat. deus ÔÇô zeu].
D├ëISM s. n. orientare filozofico-religioas─â care recunoa╚Öte existen╚Ťa lui Dumnezeu numai ca o cauz─â primar─â, impersonal─â a lumii, resping├ónd ├«ns─â ideea ├«ntruchip─ârii lui ├«ntr-o persoan─â ╚Öi a interven╚Ťiei sale ├«n desf─â╚Öurarea ulterioar─â a fenomenelor din univers. (< fr. d├ęisme)
DE├ŹSM n. Concep╚Ťie filozofic─â religioas─â care admite existen╚Ťa lui Dumnezeu drept creator al universului, neg├ónd interven╚Ťia lui ├«n dezvoltarea naturii ╚Öi a societ─â╚Ťii. [Sil. de-ism] /<fr. d├ęisme
deism n. sistema celor ce cred numai ├«n existen╚Ťa unui Dumnezeu care guvern─â lumea prin mijlocul unor legi invariabile (f─âr─â a admite o religiune revelat─â).
*deizm n. (d. deist). Teizm care nu admitea revela╚Ťiunea, ci numa─ş pe Dumneze┼ş singur ╚Öi f─âr─â nic─ş un cult: Jean-Jacques Rousseau a ap─ârat deizmu.
DE├ŹSM (< fr.) s. n. Credin╚Ťa ├«n existen╚Ťa unuia sau a mai multor zei. ÔÖŽ (├Än sec. 17-18) Credin╚Ťa ├«n existen╚Ťa unei fiin╚Ťe supreme care este principiul ╚Öi sursa oric─ârei realit─â╚Ťi, dar care nu intervine ├«n ordinea naturii ╚Öi a societ─â╚Ťii, acestea func╚Ťion├ónd autonom ├«n afara crea╚Ťiei primordiale (Voltaire, J.-J. Rousseau, B. Franklin, Th. Jefferson). ÔŚŐ Deismul englez = mi╚Öcare religioas─â din sec. 17-18 care a accentuat religia natural─â ╚Öi a respins revela╚Ťia, dogmele, urm─ârind stabilirea unor temeiuri ra╚Ťionale pentru credin╚Ťa ├«n existen╚Ťa lui Dumnezeu (H. de Cherbury, M. Tindal, A. Collins).
de├şsm s. n. Concep╚Ťie filozofic─â-religioas─â, fondat─â de Herbert of Cherbury (sec. 17), care respinge orice dogm─â a religiilor oficiale, reduc├ónd religia la un fenomen decurg├ónd din ├«ns─â╚Öi natura omeneasc─â; afirm─â existen╚Ťa lui Dumnezeu numai drept cauz─â primar─â a lumii ╚Öi a omului, dar respinge providen╚Ťa lui Dumnezeu, neg├ónd prezen╚Ťa ╚Öi lucrarea Lui ├«n lume ╚Öi ├«n via╚Ťa omului. Este contrar teismului. ÔÇô Din fr. d├ęisme.

Deism dex online | sinonim

Deism definitie

Intrare: deism
deism substantiv neutru